Nonciu Dragoş

FIINÞA UMANÃ O lună, două, trei și ți se acordă viață. E totală, ce să mai, te-apuci de treabă, chiar dacă nu-ți convine, îți bagi

NESÃTULA mai jos se varsă râulZÃRI ALBASTRE în ochi albaștri ce cald mă privesc văd marea spumoasă cerul limpede cu nori jucăuși sprințară iubirea frumos mai aleargă frumoși tăi ochi de

LIBER PE EL Cer, să… stau degeaba! Da, să nu mai fac nimic. Ce… atâta muncă! și pentru cine? În fond și la urma urmei, sunt doar ființa supremă

RENUÞ LA TÃCERE Renunț la tăcere mă-nclin la durere sunt lacrimi tăcute pe obraz vorba e ciută pe gura grăbită șoapte sunt goale vrăjite VARSÃ PÃMÂNTUL Pe nările goale mai suflă sarcastic mă

Pe oul cel mic nume,… Nume am vrut să-i pun. Să-l strig, Mititelul? Nu cred că-i bine! Apoi, toți derbedeii, Să mi-l ia, mă,… ăl’ mic! Nu cred că-i bine! Nu, mai bine să-i zic, Cel mare,

Mă crezi iubită viață că sunt urmașul tău, Ce macin fericire, pe culmea cea înaltă! Mai dă-mi odat’, să am, să fiu eu însumi, Căci doar acum mă simt plăcut, învingător. Slujesc, sunt doar un

Rupt de buza ta suavă, Stă sărutul prins în aer. El ascunde fața divă Cu povestea prinsă-n caier. Strălucit de arme albe, Stă ascuns tăișul vieții. În spate la fețe slabe, Ca lumina

Foarfeca timpului m-a lăsat să aleg. Să fiu, să dreg mistere, cu greu închipuite Ce stau să împletească lumi diferite. E doar poveste-adevărată, ce vrea, a fi căutată. În zori, misteru-i altul,

Sosim pe câmpul de luptă, Ce alarma bate tocănind De jale și of misterul, Ce-ngroapă-n pământ. Sunt tot mai orb de-acum, Puține pot să văd în van. Slujesc firescul neîncetat Ce stă la

PE DEALURI, PE MUNÞI…4 Lupul, care conducea haita, își făcu simțită prezența. Un urlet, urmat de adevărate scheaune, se auzeau. Întunericul dinspre

PÃPUȘÃ ÞIE La poale-ți stă piciorul Cu pulpa ce îl mișcă Mă zbate-n luptă oarbă Păpușă ce mă bate. Mai bună e mișcarea Ce-o lași să se deznoade, Învii și mii de fluvii, Astăzi și iar,

CREAÞIA E replică la luptă, Hazard nestăvilit Mă bate-n viață, Al meu iubit. Bizar e omul ferm Ce-și cânt în jar, Plină de mare farm, Mă lasă

PE DEALURI, PE MUNÞI,… 3 Liniștea și întunericul tronau valea. Cerul, ceva mai deschis, plin de stele, forma un orizont zimțat, după coroanele pomilor.

DREPTUL VITAL Mi s-a tăiat dreptul la fericire. Tocmai atunci, când am fost mai aproape de ea. M-a vândut fără pic de regret și m-a dat drept mâncare

O muzică tristă e toamna cocori în veuri zburând ploaie măruntă și rece oase bătrâne trăsnind păsări tac zgribulite furnicile fug în mușuroi o muzică tristă e toamna.

LUMINA Radiez de fericire. Până și calul, trage mai bine când sunt fericit. Oasele, cele de la glezna aceea fisurată, parcă nici nu mă mai

ELECTRONI MIRACULOȘI Ce vrem de la viață? Ne aruncăm cu atâta ardoare la început, fără să știm neapărat, peste ce dăm. Ca și tinerețea, prima parte a