Ludic 20
Parisul m-a primit, ca de obicei, foarte bine. Fanerite își cerea drepturile, însă mă simțeam puțin obosit după turele făcute în Anglia,
NDNonciu DragoşLudic 19
Cele două săptămâni au trecut foarte repede, Amaris alternând zilele, iar Mirela luând zona la picior, câteodată de mână cu mine, privindu-mă cum creionez zone noi pe care le-am omis. – Ce-ai să
NDNonciu DragoşLudic 18
— Alo! Maria! — Bună! Sunt în aeroport, Alistar. — În țară? — Da. — Vin acum. Nu mai găseam hainele, parcă nimic nu stătea pe mine; într-un final, am ajuns. — Maria! — Alistar! — Singură? —
NDNonciu DragoşLudic 17
Aeroportul se făcu mic deodată; parcă ceva mă rupea de acel loc. — Copile! — Da, Jane. — Cred că ai mici… — Eu nu. — Deci te-ai hotărât? — Deocamdată rămân acasă. — Şi Gianina? — Depui… tu…
NDNonciu DragoşLudic 16
— Jane! Plecăm acasă, tăticuțule! — Da. — Acum ce faci, ori o dai la-ntors? — Nu, copile. Parcă mă obișnuisem cu orașul ăsta, o să ne coste mult să-i aprindem o lumânare lui Broască. — Nu-i
NDNonciu DragoşLudic 15
Gianina avusese dreptate, cursurile chiar mi-au prins bine; mă simțeam mai sigur pe mine atunci când aplicam o scurtătură – așa cum îi spuneam eu unei noi tehnici – și îmi aminteam de profesoara
NDNonciu DragoşLudic 14
Însemna să merg mai departe. Asta am tradus eu din viaţa mea. Lucruri mărunte pentru care oamenii bogaţi ar ucide, însă ce era de lăsat şi, mai ales, ce era de păstrat, mă năucea pur şi simplu. Vara
NDNonciu DragoşLudic 13
Următoarea expoziție, cum era de așteptat, s-a numit România. Bineînțeles că foarte mulți dintre cei atrași au fost români, dar nu în ultimul rând au venit și cei care achiziționaseră deja lucrări
NDNonciu DragoşLudic 12
Oricine ar fi spus că sunt un om bun, nu l-aş fi crezut nici mort. Nu eram decât un amestec infim din părinţii mei şi nenorocita de clică cu numele de Jan. Toţi ne învârteam în jurul lui pentru că
NDNonciu DragoşLudic 11
Toamna mă prinse la căsuţa neagră, cum îmi plăcea mie să-i spun, alături de Gianina şi Amaris câteodată, atunci când ne aducea ceva de mâncare, băutură, golind câte o jumătate de tărie, plecând a
NDNonciu DragoşLudic 8
În cele din urmă a trebuit să mă apuc de treabă. Mai aveam doar ceva amețeli, dar Alvin mă puse din nou pe tratament, asigurându-mă că vor dispărea. Azilul în care stăteam se ocupă în ziua în care a
NDNonciu DragoşLudic 7
A venit ziua să plecăm acasă; doar Alvin şi Broască erau veseli. — Ce are Alvin, de-i vesel aşa? am zis eu încet. — Îţi
NDNonciu DragoşLudic 6
Nici nu mă gândeam că Gianina poate să învețe cu atâta înverșunare. După ora unsprezece noaptea, plecam la un bazin amenajat care lua apă din ocean; practic, era înconjurat de acesta, astfel nu
NDNonciu DragoşLudic 5
5Nici nu mă gândeam că următoarele luni vor fi foarte liniştite; cred că timpul de
NDNonciu DragoşO luptă comună 1
1 Covorul moale de la intrare mă bucură, parcă eram acasă, asta a fost prima mea senzaţie acolo. Interiorul acela din lemn, îmi
NDNonciu DragoşCazual 1
Începusem să merg acolo unde nu călcasem niciodată, cu trupul meu care cerea ceea ce eu nu vedeam la ora aceea, chiar nu-mi dădeam seama de ceea ce se întâmpla cu mine; eram mânat de ceva sau
NDNonciu DragoşMoştenirea 10
Nu eram decât un mic fabricant de monştri, femeile astea chiar mi-au pus capac, nu în sensul pe care atât de bizar mi l-a pus Vanda, da chiar nu mai suportam să fiu ciuca lor. În sfârşit s-a
NDNonciu DragoşMoştenirea 9
Cât am crezut de mult că voi îndrepta lucrurile, atât le-am încurcat mai rău. Ivon era supărat pe mine că nu ştiu ce mâncare să-mi aleg la prânz, iar Mary, de asemenea pentru că nu mai avusesem
NDNonciu DragoşMoştenirea 8
Telefonul suna parcă ameninţător de data asta, nu mai vorbisem cu Vanda, de câteva zile, dar nici nu-mi era aminte cinstit să fiu. - Alo! - Păi bine mă, nătărăule, unde mi-ai fost? - Vănduţa!
NDNonciu DragoşMoştenirea 7
Crăpam de ciudă, oare nu se putea să mi se dea concediul mai devreme sau când vreau eu, parcă eram legat, lipsa aceea de libertate mă scotea din minţi. De ce trebuiesc planificate concediile ca
NDNonciu DragoşMoştenirea 6
În una din seri venisem atât de obosiţi de la muncă, mie nu mai mi-a trebui nimic, după duş m-am aşezat în sufragerie cu telefonul în mână, atunci când nu aveam chef de nimic sau eram obosit,
NDNonciu DragoşMoştenirea 5
Aeroportul, pot spune, nu m-a înveselit niciodată. Mi-a dat o stare de iscodire, ceva ce trebuia căutat sau ceva ce era pierdut şi mergeam să caut – un simţământ straniu, pe care îl trăiam de
NDNonciu DragoşMoştenirea 4
Gara era rece ca de obicei, sacul l-am pus cu nonşalanţă la bagaje de mână, aşa cum i-am promis Vandei, plecând cu primul tren către familia ei. - Ce-ţi veni? - Oricum mi-era dor de oraşul acela,
NDNonciu DragoşMoştenirea 3
Se pare că nu este atât de uşor să deschizi o uşă, care de fapt îţi aparţine, poate că acolo veneam doar în vizită, doar pentru că noi stăteam într-un alt cartier, dar şi pentru că tata nu prea se
NDNonciu Dragoş