Nonciu Dragoş

Se-apleacă copacul de vântul năpraznic, Frumoasele crăci în rugăminți se supun, Milă îi cer, vîntului zălud și nebun. Frunzele-l părăsesc îngrozite de-acasă, Ramuri fricoase bat trunchiuri

Sinistre mașini de armată, Trec zice-se la paradă Cu oameni brăzdați sus pe ele, Fete naïve le fac mentenele. Tunuri de-oțel cu țevi mari groase Îndreptate spre cer de mătase. Lumea e

FARMACIA M-am dus să-mi iau medicamente, pentru… boala aia a mea gravă. La farmacie era îmbulzeală mare… afară, numai în farmacie nu era

TEMERARI La marginea poenii, un lac imens, le spunea că nu mai are loc de ieșire. Pe malul lacului era pădure tânără și deasă, nici măcar o

La banca din parc, Noi n-am mai tras Ea plânge de noi, Alți singuri iubiți, N-o mulțumește, Nu stau lipiți de speteaza, cu grijă de noi, încălzită cu foc. Suntem pe cale cu tot s-o

În șipot de ape albastre, Stau șoaptele noastre Demult presărate pe ele. Se-așteaptă doar zâna, Să bată din coada-i făloasă. Și șoapte să vândă-n ’napoi, căci am uitat cu totul de ele pe

ALTÃ ȘA Șofatul calului, este una din cele mai vechi meserii. Da,… omul, a… catadicsit să se suie și el, pe alt animal… decât nevastă-sa

EMERGE M-am suit în avion și am zburat. Nu mi-a fost prea greu, eram la prima abatere, către zorile cele albastre. Atunci am simțit fiorul, ce m-a detașat de tot și de toate, am

SONET La șoapte migale, risipă se face pe zale. Succes au fierarii să umple, De fier giolatele goale. De urlet pământul, să scape zăludul. Ce crampe panii, în câmpuri se-ascund, ce umblă

SONET Ce vibrație pripită mă cuprinde, Sunt cu totul uluit, amețit. Nu mai salt să zic așa, din ce am; lăsat o dată la petrecerea sfruntată. Eu sunt: bată-l pe pământ, să-l bată, altă dată…

SONET Ce vibrație pripită mă cuprinde, Sunt cu totul uluit, amețit. Nu mai salt să zic așa, din ce am; lăsat o dată la petrecerea sfruntată. Eu sunt: bată-l pe pământ, să-l bată, altă dată…

Din o mie de cuvinte, Ce silabe s-au rostit? când te-am iubit. Când amorezați am plâns, umăr pe umăr întins. Vai săraca bancă goală; stă doar singură acum; numai praful se așează cu

Buruieni străbat viața de om, Și sufletul de aur din sufletul Acru ca gheața îl străpunge Ahomic în pieptu-i cuvintele Mor, de-atâta ocară se-ascunde În crâșmă și caută larmă. În firul său de

Aud cum latră câini-n Giurgiu în liniștea nopții, Eu treaz visez iubit-o, la zilele frumoase, cu tine De nopți nici nu vorbesc, te am în gând cu mine, Sunt tare trist căci te iubesc, dar nu te

UITAT ÎN LUPTÃ Singurul care plângea în mine, acum s-a trezit. Eram convins că n-o fac degeaba, că nu sunt un muritor al acestor zile

PE DEALURI 8 Minutele ce s-au scurs pe cărarea ce ducea la George, parcă erau ore. Nicolae vroia să meargă mai repede, dar oboseala,

Rabdă mamă că mă dau, Candelabrelor gălbuie. Spre iubire vreau să stau, Să le-arăt că am femeie! Drum să bat spre fericire, Falnic voi zâmbi în mine Secretos ca mâna știe În ce treburi

ALTÃ LUME Doar o amețeală a fost de-ajuns, ca să văd o altă lume. Oameni tineri și veseli, se jucau împreună cu copiii lor,