Nonciu Dragoş

Andrei, care m-ar fi certat pentru noaptea pierdută, dormea dus în șezlongul de la intrare, cu una din fetele de la cârciumă în brațe. Am trecut tăcut pe lângă ei și m-am pierdut în biroul meu cu

Vă rog să-mi dați poruncă Să mă prefac că nu-s. Că-s igrasia din speluncă Ce stă, ce-ascultă fără fus. Ca o căpușă stau și rod, Sperând să-mi dea binețe, Măcar pomul ce la pod, Mi-a rupt

De Crăciun, tu moș bătrân cu barba albă, Să nu mă lași să stau în frig s-aștept cadouri, Din visele ce le-am avut copil fiind în grabă, Uitând că tu exiști pe lume printre ghețuri. Cu toate că

Servită-i minunea pe tavă, Maiestuos elevul se-apleacă, Nu dă cu piciorul la navă, Este obligat să renască. Sprânceana tresaltă și bate, În veste căpitanul e foc. Acum doar elevul

TEMERARI La marginea poenii, un lac imens, le spunea că nu mai are loc de ieșire. Pe malul lacului era pădure tânără și deasă, nici măcar o

Vezi lumina, dar asta nu înseamnă că poți ajunge la ea. Toată viața artist, dar fără scenă.

SONET Ce vibrație pripită mă cuprinde, Sunt cu totul uluit, amețit. Nu mai salt să zic așa, din ce am; lăsat o dată la petrecerea sfruntată. Eu sunt: bată-l pe pământ, să-l bată, altă dată…

SONET La șoapte migale, risipă se face pe zale. Succes au fierarii să umple, De fier giolatele goale. De urlet pământul, să scape zăludul. Ce crampe panii, în câmpuri se-ascund, ce umblă

Sosim pe câmpul de luptă, Ce alarma bate tocănind De jale și of misterul, Ce-ngroapă-n pământ. Sunt tot mai orb de-acum, Puține pot să văd în van. Slujesc firescul neîncetat Ce stă la

Foarfeca timpului m-a lăsat să aleg. Să fiu, să dreg mistere, cu greu închipuite Ce stau să împletească lumi diferite. E doar poveste-adevărată, ce vrea, a fi căutată. În zori, misteru-i altul,

TIMPUL Maghernița e tot acolo. Pereții crăpați abia se mai țin. Ușile nevopsite demult și crăpate de soare, descoperă straturi multicolore de vopsea. O băbuță iese în pragul prispei. Este la fel

FRICA Frica, stă pitită și așteaptă să-și intre în rol. Chiar și cei mai stilați oameni o au. Este atât de contagioasă în mulțime, nu dă timp de gândire și închide culoarele gândirii. Ea

PE DEALURI, PE MUNÞI… (Partea a I-a) Cutrierând meleagurile înverzite ale dealurilor împădurite ce fac inima să tresară și calul să alerge până

PE DEALURI, PE MUNÞI,… 3 Liniștea și întunericul tronau valea. Cerul, ceva mai deschis, plin de stele, forma un orizont zimțat, după coroanele pomilor.

PE DEALURI, PE MUNÞI…4 Lupul, care conducea haita, își făcu simțită prezența. Un urlet, urmat de adevărate scheaune, se auzeau. Întunericul dinspre

Pe fața de copil nimic nu iau, Căci ea îmi dă mai mult Decât aș vrea la schimb să dau, Pe inimi ciosvârtite dezinvolt. Pe fața fetei de-o iubesc dau, Cu atât cât aș vrea mai mult Ca