Ludic 10
Vara, trecuse aşa cum venise, pe neaşteptate. Amaris rămase plângând în sala de aşteptare a Aeroportului. La Paris, totul era pe dos, dar nici unul dintre colaboratori, duşmani sau alţii, pe care
Ludic 9
Parisul este şi rămâne, una din locaţiile oamenilor părăsiţi, celor care şi-au găsit locul de-a lungul istoriei asta migălitoare, în care omul a tot romanţat fără voia lui, în calicia economică în
Pe drum
Dimineaţă, m-am trezit cu o poftă nebună, Să zburd ca un nebun. Fotosinteza, nu era totul, Doar pentru că era moartă de-acum. Mi-am luat inima în dinţi, Am purces către un nou, Dar era vechi de
Călătoria
Nu m-am născut ieri, Iar azi mi se pare dus Undeva departe, Acolo unde păsărelele ciripeau O altă limbă, Pe care eu, Chiar o înţelegeam. M-am culcat pe o ureche, Uitând ce sunt, Dar asta
Arbitru
pierdute în chilii sordide măicuţele sunt neclintite săpând de zor în vagi stihii căutând mai acătăr dodii reflexia de astă dată clar nu este a nimănui doar vid iar vadul de lumină e
Pe pas greşit
E frig afară, O ceaţă densă mă cuprinde, În sufletu-mi posac, Acum nu cânt o serenadă, N-am cum, chiar de aş vrea, Mai sunt chiar multe zile, Din toamna lungă, grea. Aş vrea să fac un
Floare la ureche
Cărăm un mit c-atât putem. Le dăm jar la cai domoli. Ne aruncăm în vânt aleriu, Spre lungile cărări pe un domeniu. Nu mai suntem asiduu aşezaţi, Timpul nu ne mai lasă, vremea. Nu mai cărăm cu
Am scris cuvinte
Pe parcela mea de joc, Am scris cuvinte. Aşa, mi s-a părut că-i loc. Le-am tot citit, în cor chiar uneori, Cu cei ce mă credeau, Iar cei ne râdeau, s-au cramponat În spaime grele zlotii. Am pus pe
Renăscută
Repede, lăsaţi cortina! A venit Sulfina! Cea cu părul vraişte-n cap, Să ne facă o figură, De stă lumea, să înjure. Huo! Nepoată, fugi acasă! Cu lăţeii dolofani, Dă mai bine fuga mare, La mutu’ de-o
N-am cu cine!
Pe toţi, dar absolut pe toţi, Eu i-am înfrânt, mă mir! Căci sunt doar oase chioare, Iar minte nici nu e, v-o jur! Chiar ieri, la lupta celor Ce se dau că-s Zmei, Le-am spus o vorbă Şi-am
Refren la cacealma
Astăzi, mai mult ca niciodată, O curvă mi-a plăcut. E viaţa bă! Tu ce credeai, că-i altceva! M-a pus chezaş la luciul apei, Albastrul cerului, nici nu mai zic! Zâmbind ca un tâmpit, I-am
Aș vrea să spun
aș vrea să spun că tata nu-i curvar că mama-i e habar e uman aș vrea să știu că sunt uman că-mi cântă cucuveaua în habar cum colcăie de pește o baltă des ploată să caut miriandre prin
La zar
M-am dus să caut Ce am pierdut la zar. Femeile au fost pe primul loc, Pe unele le-am dat la troc, Fără să caut că-i moţată, Gulerată sau încălţată. Chiar toate mi-au plăcut. Cu mare haz, cu
Recompensa unui tun
Pe o spetează a jilţului cu scârţ Stă haina unui om ce a luat cu el, Mai multe hotărâri de sine, să dea, să ia, Dar mai ales să lase purtat de alţii A sale vorbe, spuneau ei neclintite. Mai ar
Zălud compromis
Marcam ca fiecare. Mai goluri, uneori, Mai ocoleam şi poarta, Tot căutând, Mi-aduc aminte. Nebun fiind Calic de vorbe bune, rele, Mă tot suiam tăind Din pomul bun, Până-ntr-o zi Când
În zori mă retrag la nimeni
Mai mult nici n-am pretins să fiu, La nimeni. Căci am băgat cuierele în stor, Diformele cămăşi în rând le-am spus S-aşeze căpiate ruginite. Mai dau şi-acum mirosul strombilor Deoparte,
Ce naiba!
M-am pus să zac. Îmi spuse unul, În timp ce alcoolea de zor. Nu, nu mai doresc să ştiu, Chiar de nimic! Doar zac şi-atâta! Ce… atâta iarbă verde, Păsărele care cântă, Zumzăitoare
Fobie
O pasăre turbată, M-a ciupit, În zborul ei năuc, Rupându-mi carne. Înghemuit pe dată, Pericol nevăzut la fel, M-am tot uitat, S-o văd un’ s-a pitit, Duşmanca mică. Din carnea-mi s-a
În doi
mă bizui pe amare jocuri căci tuturor le dau ceva e ca la joc nu altfel să simtă ea puţin să simtă el niţel dar mai privesc din colţ c-aşa e bine uneori privindu-ţi masa patul altfel gândeşti
Din plâns în plâns
Statuile… doar cele nalte Se mai văd, Când dau ocolul lumii. Bărbați, copiii cu mamele lor, Privesc năuci din pragul serii, Nu știu ce ia lovit în neam, Pe timpul bun al vrerii. I-ascult… se
Încoronat
Sunt șanse tot mai mari să-mi fac check inul, Mă pun să beau din apa vieții, Să cer o amânare pe proces. De-a lungul vieții-am învățat, Că nu fac eu traseul, doar merg… Ca un nătâng bătând câte
Pradă
O pradă uşoară, Mi-am căutat aseară, Am luat-o acasă, Cu tot cu remarcă, În damful iubirii etilic. Doar dimineaţă, Nu, una! Ci două! Mi-au dat plăsmuirea dorită. Erau iubite fete,
În simț
În simţ aud, Că vrei să vi la mine, Să-mi spui că mă iubeşti Nespus pe buze şi sprâncene. Ascult tăcut ce ai de zis, Sunt numai ochi Şi alte simţuri. Acum mă simt mai obosit, Lovit de
Ochean
Pe o fereastră largă la etaj, Stăteai pitită şi-aşteptai, S-apar nud crăias-o. De ţi-am plăcut să-mi dai, Un semn, că am şi restul. Mirandinov mă mişc şi sper S-apari, dar tu n-o faci, Căci
