Poezie
Amar de fata
poem
1 min lectură·
Mediu
AMAR DE FATÃ
te întreabă fericire
unde ești
măruntă fată
în amarul crunt al vieți
tu mi-ai dat să beau
amarul
legea sigură
a vieți
doar în pragul dimineții
eu supus
ascult de tine
OCHI DE JAR
jar se-ascunde-n
ochi ei
e splendoarea veți mele
mii de fle
se citesc
doar privind acelaș chip
DE CLEȘTAR
de cleștar îmi este viața
plină doar de frumusețe
chipul ei frumos zâmbește
în minunea mea de lac
sunt cu totul prins în mreje
îmi dau viața pe un lac
limpede cleștar
SPERIE
morgă-ți e privirea
atunci cînd mă cerți
somnoroase păsărele
se trezesc și zbor
de frică
fulgere se bat în săbii
pentru patul de iubire
MAI PRESUS
mai presus de pat
nu-i nimica de urcat
doar femeia cea ciudată
numai pulbere pe dată
mi-a descris cu rosturi ample
cum a rochiei ciudată
poala i s-a rupt în două
fir cu fir se cațără micuța
împletind păianjăn pânza
prinsă viața toată-n mreje
FERCHEȘ
se așează de minune
fercheș el zîmbește-n radă
portul stă să cadă
către marea lui iubire
doar un bob
să stai să dai
numai farmecu-i
zăbavă oarbă
Dragoș NONCIU
001213
0