Poezie
Sfioasă iubire
poem
1 min lectură·
Mediu
Sfioasă iubire mă cheamă în pat,
Ajunge cum cântă micul hățiș.
Mi-e ciudă de apriga lamă ingenuă,
Să merg mai departe pe frunze cu rouă.
Sunt eu bătrân neînfricat,
Cuminte mă fac eu stăpâne hatig,
Te rog nu mă prăji ne, –ndeajuns,
Sunt micul și bravul servil.
Iubirea m-așteaptă în pat,
Galeș privește pe omul hatim,
Se frânge în lacrimi de sare,
Pertin mă buiește splendoarea.
001.450
0