Nincu Mircea

Mulțumesc, dle Caragea! Persuasiunea care mă urmărește este cauza iterațiilor mele lirice. D-l Stănică, căruia îi mulțumesc de asemenea, mi-a trimis același mesaj în altă formă.

Mulțumesc pentru înstelare, dle Adrian!

Foarte frumos jocul de cuvinte din titlul poemului. Un nestemat liric. Îmi place în mod deosebit retorsiunea imaginilor pe care le produce în mintea cititorului.
Titlul este un poem în sine.

Da, dle! Ați simțit zgura care s-a adăugat momentului creator! După ce am citit comentariul dvs, și recitit poemul, am tăiat partea explicativă. Vă mulțumesc!

Vă mulțumesc, domnilor, pentru observațiile obiective și constructive, precum și pentru apreciere și încurajare!

Vă mulțumesc pentru observațiile dumneavoastră obiective și constructive!

Mulțumesc, dle Caragea, pentru critica dvs! Mă onorează și mă stimulează, în același timp, spre a rămâne consecvent demersului liric.

Atenționările dvs, dle Caragea, întotdeauna mă pun pe gânduri. Mulțumesc!

Mulțumesc, dle Caragea! Da! Observațiile dumneavoastră sunt obiective, motiv pentru care mereu m-au îndemnat să reflectez mai mult la ce trebuie să fac spre a rămâne cât mai fidel momentului creator. Vă sunt recunoscător pentru prețuirea și preocuparea pe care mi le împărtășiți!

Da! Corect! De obicei doar expun un punct de vedere fără a avea pretenția rezolvării unei probleme. Sunt idei și păreri personale ce, sub imperiu momentului, am impresia că trebuie împărtășite. E ca atunci când privești un peisaj și te cuprinde emoția pe care îți dorești să o imortalizezi.

Vă mulțumesc tuturor pentru gândurile de bine, pentru că mă îngăduiți aici așa cum sunt și vă doresc spor și inspirație în tot ceea ce faceți! În fapt, prin acest episod, am realizat că cel mai important rol al acestui site este că, datorită comentariilor, aici se realizează o critică literară de calitate, aș zice, chirurgicală.

Da, dle Ionuț! Sunteți persuasiv. Eu nu comentez poemele de pe acest site pentru că, în opinia mea, nu sunt bun la așa ceva. Mai mult decât atât, cred că este și din cauza unui mod al meu de a fi, generat de viața pe care o trăiesc. Și, credeți-mă, e o chestiune pur personală. Bineînțeles că asta nu justifică lipsa mea de implicare pe Agonia. Dincolo de această dilemă, trebuie să vă mărturisesc faptul că întotdeauna postez cu drag pe acest site. O fac de foarte mult timp, după cum spunea și dl Adrian, deoarece a devenit parte din viața mea. Că scriu într-un fel ori altul mi s-a spus de multe ori. Eu caut o cale de a scrie în felul meu. Mă bucur când vă place, mă întristez când nu vă place. Eu însă mă străduiesc să rămân în eu-l meu în tot ceea ce fac. Iar, în ceea ce privește sfaturile dvs., precum și aprecierile, atenționările ori alt fel de comentarii adăugate scrierilor mele, sunt recunoscător pentru ele, deoarece, așa cum spuneam, înseamnă că ceea ce postez este citit. Și asta mă motivează să adaug noi postări. Pentru toate, tuturor celor care fac posibil ca acest site să rămână funcțional, respectuos le mulțumesc, ca și dvs., dle Ionuț Caragea!

Ce aș putea răspunde unor asemenea presupuse comentarii literare?! Pe de o parte, dlui Adrian, că dă dovadă de o lipsă de... săi zic empatie?! Și, pe de altă parte, dlui Ionuț, care folosește un mod mai dur pentru a-mi atrage atenția asupra faptului că trebuie să mă aplec mai serios asupra scriiturii. Pentru mine ambele păreri sunt la fel de binevenite, deoarece, cred eu, atât timp cât se scrie despre ceea ce scrii... Prin urmare, vă mulțumesc, domnilor pentru însemnările d-vs!

Mulțumesc, dle Stănică! Alegerea dvs e benefică, deoarece mă motivează să revin asupra textului.

An nou cu pace și liniște, dle Stănică!

Apreciez sinceritatea și delicatețea dvs, dle Caragea! Trebuie să vă spun că nu mi-am propus să scriu un eseu. Însă, recunosc că îmi doresc mult să înțeleg mentalitatea de sportiv profesionist. De fapt, din comentariul dumneavoastră, am învățat că îmi lipsește acest tip de gândire: atât organizată, cât și perfecționistă. De aceea, deși știu că aveți dreptate în ceea ce privește textul, pentru mine, postarea acestui text reprezintă un câștig datorită faptului că a creat contextul necesar acestui dialog, atât despre sport, cât și despre scriitură, motiv pentru care vă mărturisesc că vă prețuiesc mult.

Mulțumesc pentru sugestie, dle Nanu!

Vă mulțumesc, domnilor!

„cele susţinute nu se poate demonstra prin deducţie, pentru că orice deducţie în acest sens este contrazis de empiric”. Mulțumesc, dle Stănică! Îmi place concluzia dvs.

Domnule Caragea, vă mulțumesc pentru împărtășirea observațiilor dumneavoastră ce pun în lumină opinia sportivului profesionist! Sunt onorat de împărtășirea lor. În viziunea mea, însă, în orice joc, strategia ca și șablonul, sunt doar forme care pun accentul pe sintagmă și mai puțin pe imaginație, deoarece, cred eu, deși orice protocol este binevenit, pentru a sintetiza modul în care ceea ce urmează să fie este expresie a ceea ce estet concentrat nu pe o formulă, chiar dacă este profund verificată, ci pe ceea ce acestei formule poate să îi scape. În același fel în care am încercat să exprim în această „simțire” cu caracter de eseu unde, nu adversarul și strategia lui au reprezentat pentru mine niște adversari, ci motivația jocului și, mai ales, modul în care jocul poate deveni interesant datorită acelora care îl joacă pentru plăcerea lor și nu pentru că au ceva de câștigat. Cu alte cuvinte, important este să rămâi în joc. Să repui mingea în aria în care paote fi re-jucată. Ca atare, a câștiga, în opinia mea, înseamnă a rămâne în joc și nu a scoate din joc pe cel cu care joci. Poietic.