Poezie
Infinitudine
1 min lectură·
Mediu
Inima este locul în care
Toate revărsările primordiale
Se repetă ca diluvii, ca potop, naștere
Fără de care Soarele nu ar mai răsări
Și nu ar fi cuprins de Înserare.
Este cel mai adânc gol
Căutat de păsări migratoare
Întoarse din sorocul nașterii
Altor înaripări interstelare.
Un infinit unde cad, fără să piară,
Înluminate, devenind zori, flori, ninsori
Și bobii de rouă ce învață să zboare.
Amintiri ce cu întuneric inundă
Lumina din lumea nouă.
04893
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 75
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Infinitudine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14189084/infinitudineComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

forma dv:
Pentru că în ea poartă cele mai adânci goluri
Pe care le caută dintotdeauna păsări migratoare
Care se întorc mereu în sorocul din care
Au plecat spre da naștere altor
Înaripări interstelare.
forma propusă de mine:
Ea poartă cele mai adânci goluri
Dintotdeauna căutate de păsările migratoare
Întoarse mereu din sorocul
Nașterii altor
Înaripări interstelare.
Dacă spuneţi că se întorc, e clar că au plecat şi nu mai trebuie să precizaţi că au plecat. În rest, analizaţi ce am făcut eu, cum am concentrat, cum am eliminat balastul, cum am eficientizat forma şi limbajul poetic, fără să se piardă graţia zicerii.