Poezie
Denie
1 min lectură·
Mediu
Pășesc iară pe calea Templului
Precum lumina în lacrimi.
Ca rege intru în trupul lui.
Pereții săi, pictați cu îngeri
Cu sfinți și cu alte idei,
În trecerea spre altar,
Zugrăviți cu tunuri,
Cu arcuri și zmei,
Sunt făcuți din fier.
Strălucirile lor
Sunt alte inimii care,
Zvâcnind, se întind în eter.
Fiecare pas îmbrăcat,
Pământul peste care trec,
E cimitir inundat de oseminte
Inculcate în caldarâmul călcat
De altcineva înainte.
Clopote, cât catedralele neamurilor,
Îngerii poartă în mâini scuturându-le!
În inima mea din inima lor bate
O altă inimă fecundându-le.
03896
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Denie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14189043/denieComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
apoi călcare-trecere peste pământ: Și, cu fiecare pas cu care calc, / Pământul peste care trec întinde
plus mici greşeli: Clopote cât catedralele neamurilor / Ce (pe care) îngerii (le) poartă în mâini
oricum, în unele locuri, în loc de care, ce sau pe care, puteţi jongla cu participii sau atribute adjectivale. De exmeplu: Clopote purtate de îngeri
numai de bine!