Construcții

Vă ştiu de mult, de mult, de prin 2004-2005, de pe alte meleaguri.
Cum vă ştiam, aşa vă regăsesc: acelaşi habotnic al versului, confundând poezia cu religia. Şi nu orice religie, ci una filosofică. Adevărat, ceva mai aierisit vă regăsesc, dar tot în aceeaşi matcă. Şi religia, şi filosofia sunt extrem de complicate în proză, darămite triplate de sensul liric... Dar cred că v-am mai spus asta cândva. Şi tot fără rost, nu?

Nu ştiu de ce unii - să le zicem "poeţi" - cred că trebuie să fie în acelaşi timp şi apostoli. Ori măcar ctitori lirici.

Religia şi filosofia se pot îmbina armonios în poezie, depinde de talentul celui care face acest lucru. Khalil Gibran, prin Profetul, Grădina profetului sau Iisus, fiul omului, este un exemplu elocvent. El a căpătat primele informaţii religioase de la un călugăr, studiile ulterioare, în special cele de la Paris, unde a cunoscut mari oameni de cultură, ajutându-l pe drumul desăvârşirii. Pe linie mistică, filosofică şi spirituală, i-aş aminti pe Tagore şi Mehrab. Cred că, oricum, literatura arabă este aceea care îmbină cel mai frumos religia, misticismul şi filosofia. Darwish, Al Qasim, Adonis, fiind nume foarte cunoscute. Chiar şi Qabbani, chiar dacă el legat, mai mult, de poezia de dragoste. Problema dumneavoastră o constituie limbajul poetic, lipsa rafinamentului stilistic. Rimele, în loc să întărească versurile, prin muzicalitatea pe care doriţi să o imprimaţi, mai rău le depreciază. Elementele de legătură, în exces, trădează lipsa unui studiu pe linie poetică, lipsa unor lecturi care să ajute la concentrare, fluiditate, eficienţă. Uneori, la 20-30 de poeme, reuşiţi şi texte mai apropiate de ceea ce trebuie să însemne un text armonios, echilibrat, şi asta, bănuiesc, în urma unor presiuni pe care le facem şi noi, cei care vă comentăm pe acest site. Numai de bine!

Ce aș putea răspunde unor asemenea presupuse comentarii literare?! Pe de o parte, dlui Adrian, că dă dovadă de o lipsă de... săi zic empatie?! Și, pe de altă parte, dlui Ionuț, care folosește un mod mai dur pentru a-mi atrage atenția asupra faptului că trebuie să mă aplec mai serios asupra scriiturii. Pentru mine ambele păreri sunt la fel de binevenite, deoarece, cred eu, atât timp cât se scrie despre ceea ce scrii... Prin urmare, vă mulțumesc, domnilor pentru însemnările d-vs!

dar fiecare se exprimă cum vrea, cum poate. Tare aș vrea să vă văd și eu pe dumneavoastră făcând comentarii pe textele celorlalți, să văd cum înțelegeți poezia, cum o analizați, pe ce criterii. Și, da, e adevărat, dacă ați fi un autor care scrie mereu prost, unul numai de atelier, nu ați primi atenție. Dar fiindcă ați avut și texte foarte bune, pe care le-am apreciat și prin care v-ați arătat posibilitățile, e normal să ne așteptăm la o evoluție. Și nici nu cred că am fost dur. Nu am intenții distructive, ci constructive.

Da, dle Ionuț! Sunteți persuasiv. Eu nu comentez poemele de pe acest site pentru că, în opinia mea, nu sunt bun la așa ceva. Mai mult decât atât, cred că este și din cauza unui mod al meu de a fi, generat de viața pe care o trăiesc. Și, credeți-mă, e o chestiune pur personală. Bineînțeles că asta nu justifică lipsa mea de implicare pe Agonia. Dincolo de această dilemă, trebuie să vă mărturisesc faptul că întotdeauna postez cu drag pe acest site. O fac de foarte mult timp, după cum spunea și dl Adrian, deoarece a devenit parte din viața mea. Că scriu într-un fel ori altul mi s-a spus de multe ori. Eu caut o cale de a scrie în felul meu. Mă bucur când vă place, mă întristez când nu vă place. Eu însă mă străduiesc să rămân în eu-l meu în tot ceea ce fac. Iar, în ceea ce privește sfaturile dvs., precum și aprecierile, atenționările ori alt fel de comentarii adăugate scrierilor mele, sunt recunoscător pentru ele, deoarece, așa cum spuneam, înseamnă că ceea ce postez este citit. Și asta mă motivează să adaug noi postări. Pentru toate, tuturor celor care fac posibil ca acest site să rămână funcțional, respectuos le mulțumesc, ca și dvs., dle Ionuț Caragea!

Domnule Nincu,

Eu nu am avut de gând să vă supăr. Am tras o concluzie. În public am tras-o, e drept. Poate trebuia să tac, căci prea pentru mine era ea, concluzia. Astfel că, atâta timp cât poezia (în orice formă ar fi ea înţeleasă) vă aduce bucurie, vă doresc să vă bucuraţi de ea.

Dacă v-am necăjot, vă prezint scuze.


De bine!

a.a.a

Pe vremea când eu eram la școală, Profesoara de Limba Română ne învăța cum să facem o analiză literară a unei poezii, a unui roman, a unei povestiri sau piese de teatru care aproape că nici nu aveau nevoie de aceste analize deoarece toate scrierile literare din anii de școală nu erau precum poezia compusă de Dumneavoastră și pentru că doresc foarte mult să înțeleg ce anume vreți să comunicați cititorilor, eu vă rog smerit să faceți o autoanaliză literară a poeziei ,,Construcții".

Cu deosebită stimă,
DITR

Iî intinzi capcane domnului Mircea?

E cea mai mare prostie autoanaliza. Nu trebuie ridiculizat autorul. Dacă nu înțelegi, folosește AI-ul.

La domnul Mircea, problemele vin de la stil și limbaj. Textele sunt ușor de înțeles, chiar și în cazuri polisemantice.

Vă mulțumesc tuturor pentru gândurile de bine, pentru că mă îngăduiți aici așa cum sunt și vă doresc spor și inspirație în tot ceea ce faceți! În fapt, prin acest episod, am realizat că cel mai important rol al acestui site este că, datorită comentariilor, aici se realizează o critică literară de calitate, aș zice, chirurgicală.

Pe acest site se face foarte rar critică de calitate. Asta pentru că nu există mulţi critici de calitate pe aici, aceştia publicând în revistele importante şi fiind plătiţi pentru acest lucru. O cronică se plăteşte cu câteva sute de lei la revistele mari. Însă, pe acest site sunt câţiva nostalgici, ca şi mine, care au debutat aici şi care au rămas, cumva, legaţi de acest fenomen. Că de câştigat, oricum, nu se câştigă nimic aici, e un voluntariat cu multe bătăi de cap, iar satisfacţia vine din faptul că mai poţi oferi, unui om, o mână de ajutor, sau din faptul că eşti în contact cu trendul actual al literaturii virtuale. Pe lângă aceşti nostalgici, mai există câţiva poeţi, cu un bun simţ al poeziei, câţiva autodidacţi şi câţiva profesori. Cam atât. Nu e un mediu elitist, dar dacă ne-am da cu toţii interesul mai mult, prin implicare, prin comentarii, fără să căutăm scuze şi lăsând orgoliile la o parte, am putea ridica nivelul. Am putea, dar...