Nicoleta Tase

E curios ca majoritatea celor care au citit pana acum poezia (nu neaparat aici) au gasit in ea multa liniste si pace, cand de fapt, asa cum bine ai vazut tu, plange din toti ranunchii. Multumesc de trecere si de citire cu sufletul. Nu ca nu avem nevoie si de citiri critice, dimpotriva, dar uneori mai este nevoie si de putina lumina venind de la ceilalti. Multumesc.

Am gasit aici aproape un criteriu de judecata estetica, axiologica a poeziei. Atatia teoreticieni se chinuie sa vada unde se naste criteriul valoric si cum distingem poezia buna de poezia ne-buna. Uite cat de simplu e: daca incepe sa ninga - putem vorbi de Poezie. (observatie: si eu as renunta la \"e\").
Imi aduce aminte de Poe si de Principiul poetic:
\"Suntem mistuiti de o sete ce nu se poate stinge. Aceasta sete face parte din nemurirea omului. Ea este consecinta si totodata semn al existentei lui fara sfarsit. ea este setea fluturelui de noapte dupa stea. Atunci cand Poezia sau Muzica, cea mai imbatatoare dintre formele poetice, ne-a facut sa ne scaldam in lacrimi, nu plangem - cum banuieste abatele Gravina - din exces de placere, ci din pricina unei gandiri pozitive, impetuase, nelinistite, pe care o simtim din neputinta noastra de a sesiza acum, din plin, pe acest pamant, o data pentru totdeuna, aceste bucurii divine si incantatoare, din care nu atingem prin poem sau prin muzica decat scurte si vagi lumini.\"
Eu am vazut lumini!

Frumos, Daniel. Imi aduce aminte de Antiprimavara lui Paunescu.

\"pinguini rătăcind pe copci de gheață / printre vocile colindătorilor / dansându-ne iubirea.\" Mi-a placut in mod special imaginea asta a pinguinilor care danseaza printre colinde.

Ah, frunzele, arcuita azvarlire de suflet. Multumesc, Daniel, ai citit cu sufletul, asa cum am scris si eu poezia. Acolo sunt, asa cum ai vazut tu.

Text excelent, plimbare prin gradina Alicei numai ca pretext al dreptului de a fi arogant. Da, cu asa poezii, ai dreptul sa fii aroganta! Text plin de aluzii culturale fine, orgolioasa asumare a dreptului de a fi poet si de a scrie poezie! Felicitari.

muntelui gand nou
in iarna asta simpla
trecere draga

Elena, am vrut sa las un semn al trecerii. Citesc romanul tau pas cu pas. Deja personajul masculin capata contur din ce in ce mai vizibil si e frumos creionat. Astept urmarile.

Povestea marului repovestita cu mult talent. Sau e vorba despre un alt sarpe? Cred ca numai Sarpele III, IV si tot asa ne pot lamuri. Astept cu sufletul la gura.

Cristiana, poezia ta are un echilibru perfect intre ironie fina si duiosie, intre tristete si zambet amar. Am citit-o cu mare drag si as mai fi citit inca vreo zece pagini. ma grabeam, da\' m-au impiedicat siretul asta dezlegat si ... o poezie! Nu stiu sa spun mai mult. Felicitari!

Florentina, Elena, va multumesc de trecere si va mai astept.

E pacat ca lumea nu mai citeste Fundoianu. Poet uitat si ignorat adesea de istoriile literare, la fel ca Blecher si multi altii. Probabil ca metafora asta a lui viguroasa, cu iz de pamant si de vaci si de vie nu se potrivea atunci cu spiritul avangardist care se impunea cu glas tare, asa cum nu se potriveste acum, in veacul acesta postmodern. Ramane - dupa parerea mea - un poet in adevaratul sens al cuvantului.

Eu nu vad nici un \"sunat din coada\". Poezia n-are nici ritm, nici rima. Idei da. Desi nici aici nu m-a convins jocul asta intre murire si nemurire. Dar poate nu vad eu ce trebuie.

Poezie programatica pe care as pune-o uneori ca motto pentru unele creatii de pe acest site. Strofa a doua si ultimul vers mi se par de exceptie. Nu pot decat sa ma bucur ca mai sunt si altii care refuza poezia-care-sfideaza-si-se-vrea-noua-numai-prin-sexualitate. O poezie - piatra pretioasa scoasa din pamantul rasturnat al fertilei noastre limbi.

Retina mea \"liternara\" s-a delectat efectiv. Cu greu pot sa imaginez un taram al versurilor \"noi\" care sa rada de aceste aforisme si sa le catalogheze drept copilaresti. Mi-a placut mult ironia fina si trista intr-un fel. Nu pot sa nu ma gandesc cata lume (si eu printre ei!) se chinuie sa fie vizibila pe acest site si cata maculatura liternara se scrie aici. Poate ne mai delectezi cu o alta serie de aforisme pe teme \"la moda\" fara de care \"poetii\", bietii, nu mai pot trai in ziua de azi. Felicitari din inima!

Am citit mai multe texte ale tale si voi spune: \"cu respect!\". Aici mi-a placut in mod deosebit sintagma \"peioratie pro-prietenie\", reusit amestec intre \"peroratie\" si \"peiorativ\", ironie fina care contrabalanseasa autoironia deloc modesta de la inceput. Timpul intors, gandirea fara timp si visele in agonie, totul se leaga frumos. Si critic. Si acid uneori. Felicitari.

Dureroasa atmosfera de spital si de moarte grabita si fara discernamant. Drama individuala e intotdeauna mai mare decat drama mortii in general. Poezie reusita, plina de sugestie. Nu degeaba se spune ca experienta estetica este una cathartica. Felicitari.

Tristetea-amintire in vers nealb. Tanguire parca din adanc. Numai soptit indraznesc sa-ti spun cat de tare m-au transfigurat versurile tale.

Multumesc si eu de trecere. Ne mai citim. ;-)

Idei sunt si sunt bune, numai ca poate ar fi bine sa sugerezi doar, cumva, ca totul se petrece in sufletul tau, fara a repeta obsesiv \"in sufletul meu\". Poate doar in final ar trebui sa apara ideea ca totul nu este decat o oglinda a sufletului. Altfel sensurile sunt prea evidente si textul risca sa devina prozaic. Te mai citim. Ai ceva de spus.