Poezie

Poezia

1 min lectură·10 decembrie 2004

Mediu

e ca și cînd

în loc să mori

ar începe deodată să ningă

02310662

Despre aceasta lucrare

Autor: Miron Manega
Tip: Poezie
Cuvinte: 13
Citire: 1 min
Versuri: 3
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Miron Manega. “Poezia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miron-manega-0010364/poezie/97590/poezia

Comentarii (23)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

max✓2 oct. 2005

cam scurt ce-i drept.intr-un text atat de scurt nu e loc destul pentru a spune ceva.

Distincție acordată

Liviu Nanu✓10 dec. 2004

Scurt, insa suficient sa creeze o stare. Asa scurta cum e are un ritm interior frumos. De aici concluzia ca poezia e reusita. Ba eu in locul autorului as sterge si \"e\"-ul din primul vers. Nu e o sugestie, asa vad eu.

Monica Mihaela Pop✓10 dec. 2004

Minunat!
Foarte bine a spus Liviu, poemul e destul de scurt încât să creeze, pentru mine cel puțin, o stare de liniște, ca și cum ...

\"ca și cum
n-aș mai avea nevoie
de nimic altceva\"

Tot binele!

Nicoleta Tase✓10 dec. 2004

Am gasit aici aproape un criteriu de judecata estetica, axiologica a poeziei. Atatia teoreticieni se chinuie sa vada unde se naste criteriul valoric si cum distingem poezia buna de poezia ne-buna. Uite cat de simplu e: daca incepe sa ninga - putem vorbi de Poezie. (observatie: si eu as renunta la \"e\").
Imi aduce aminte de Poe si de Principiul poetic:
\"Suntem mistuiti de o sete ce nu se poate stinge. Aceasta sete face parte din nemurirea omului. Ea este consecinta si totodata semn al existentei lui fara sfarsit. ea este setea fluturelui de noapte dupa stea. Atunci cand Poezia sau Muzica, cea mai imbatatoare dintre formele poetice, ne-a facut sa ne scaldam in lacrimi, nu plangem - cum banuieste abatele Gravina - din exces de placere, ci din pricina unei gandiri pozitive, impetuase, nelinistite, pe care o simtim din neputinta noastra de a sesiza acum, din plin, pe acest pamant, o data pentru totdeuna, aceste bucurii divine si incantatoare, din care nu atingem prin poem sau prin muzica decat scurte si vagi lumini.\"
Eu am vazut lumini!

Alin Pop✓10 dec. 2004

pentru că mi-a plăcut atât de mult, eu unul am scos și titlul și e-ul :)...
ș-am rămas așa, ca într-o moarte-n vis.
cel mai frumos mi se pare când chestii distilate îndelung, trecute prin multe încercări, ies în final atât de limpezi, încât ai zice că sunt revelații directe, fără efort. arată ca lucrurile vechi de când lumea.

moarte/sfârșit/tăcere/final/zăpadă/greu/lent/frig/iarnă
și în același timp
moarte/trecere/trancendere/implinire/sărbătoare/ninsoare/iarnă
și câte altele...
felicitări!

Miron Manega✓11 dec. 2004

Incerc sa raspund punctual catorva obiectii:
1. Exista o varianta lunga a acestei poezii. Se numeste \"Povestea zapezii\" si se afla pe pagina mea (poezia nr. 22). A trecut oarecum neobservata, desi este cea mai grea, cea mai complexa si cea mai simpla creatie a mea (contradictia in termeni mi-o asum, nu e intimplatoare).
2. Am simtit nevoia unui verb, de aceea am introdus acel \"e\", cea mai simpla si mai economica forma a paradigmei lui \"a fi\". Mai precis, am simtit ca aceasta poezie trebuie sa fie concentrata si evanescenta in acelasi timp. Iar verbul coaguleaza intotdeauna o idee. Asezarea poeziei in forma pe care o vedeti a durat vreo cinci ani. Ceea ce nu exclude posibilitatea ca eu sa fi gresit. Vom vedea peste o suta de ani.
3. Va multumesc pentru toate cuvintele voastre, indreptatite sau nu. Faptul ca ati raspuns acestei provocari (asa numesc eu, uneori, poezia) inseamna ca a starnit ceva in voi si ca m-ati primit in sufletul vostru.

Distincție acordată

Cristiana Popp✓11 dec. 2004

Am citit si poezia la care faceti referire in comentariul dumneavoastra (Povestea zapezii). Mi se pare mult mai putin reusita ca aceasta. Poate nu am receptat-o eu asa cum trebuie.
In schimb aceasta poezie scurta este, dupa parerea mea foarte buna. Aproape perfecta. imaginea este in acelasi timp de-abia sugerata, dar si vie, reala, calda, intreaga.
In cateva silabe ati reusit sa inchideti un adevarat univers si sa deschideti o poarta spre altul.
Nu pot elabora foarte mult un comentariu pe o poezie slefuita ca o piatra pretioasa.
Subscriu si eu la parerea colegilor mei. Am inteles de ce ati vrut un verb acolo. Eu personal nu simt nevoia acelui verb. La a doua citire l-am ignorat involuntar. E doar o parere, aveti argumente mai solide decat mine pentru a-l lasa acolo.

Dorian Duma✓11 dec. 2004

Eu cred ca poezia asta e foarte scurta, ca are trei randurele, daca nu ma cenzureaza vreun cenzor, 42 de caractere si 54 de caractere cu tot cu pauze.
E scurta tare sarmana, ce mai. Parca ar fi subnutrita. Iar la titlu mai poarta si doua stelute, ca o pana de paun la palarie. Pacat ca dau senzatia de galbinare.
Care va sa zica mie imi place poezia asta ca n-are nici un ifos, nici un tifos, poezia asta de trei randurele n-are nimic nimic care sa te atraga, asa ca mie mi-o place ca sa fiu si eu gica contra.
Eu cred ca se pot scrie poezii si din doua randurele sau numai un randurel, daca nu cumva se poate umbla si la fractii. Eu cred ca lumea a cazut in extaz la vazul a trei randurele, eu nu stiu de ce, poate mai multe nu inteleg.

Miron Manega✓2 oct. 2005

\"Poezia\" si \"Povestea zapezii\" sunt atit de diferite incat e aproape imposibil sa le compari. E ca si cand ai compara culoarea cu gustul. \"Poezia\" are 14 silabe, \"Povestea zapezii\" are 72 de versuri. \"Poezia\" a fost scrisa in cinci ani, \"Povestea zapezii\" a fost scrisa intr-o noapte. \"Poezia\" ii face sa vibreze numai pe initiati, \"Povestea zapezii\" poate fi receptata si de copii. Si de aici se naste intrebarea: ce este Poezia? Autosatisfactie, masturbare spirituala, sau sacrificiu perpetuu, responsabilitate ontologica de a transmite un mesaj primit prin revelatie? Am invatat de la flori o lectie fundamentala: ele, florile, nu fac discriminari cand isi ofera parfumul si frumusetea. Nu sunt criptice in transmiterea mesajului lor magnific, chiar daca procesul biologic de transformare in expresie este foarte complicat. Poetul nu e decat un intermediar, singurul si marele lui merit fiind acela de a se raporta corect la misiunea care i-a fost incredintata. Restul vine de la sine, prin restrictii, dureri inabusite, constringeri de tot felul, pe care el le va transforma in poezie, daca e poet. Daca nu, nu. \"E ca si cand/ in loc sa mori/ ar incepe deodata sa ninga\".
P.S. Nu cred ca ai citit \"Povestea zapezii\", Cristiana. Ti s-a parut doar ca ai citit-o.

Negru Vladimir✓2 oct. 2005

Aceasta alcatuire poetica nu are un mesaj... asta i-ar rapi tocmai cea mai importanta dintre virtuti, in speta aceea de a plasa cititorul intr-o aparenta anomalie a mintii... suspendare a constiintei dar nu si inchidere a privirii... aceasta poezie e un ochi in care privirea se priveste pe ea insasi fara nevoia unei justificari.

Preoteasa Marinela✓12 dec. 2004

Este o poezie foarte frumoasă, dar i-aș schimba titlul.

ioana matei✓13 dec. 2004

\"Poezia\" imi redeschide accesul intr-o lume demult uitata, aceea a frumusetii si gratiei divine. Ce pacat ca nu pot ramane aici, ca nu putem ramane aici.
Chiar ma intrebam astazi de ce-mi place atat de mult cum scrii? Raspunsul pe care mi l-am dat a fost acela ca tu, scriind, deschizi porti spre lumi pe care eu le stiu dar pe care le-am uitat demult. \"Multe\" dintre poeziile tale sunt pentru mine adevarate renasteri. Mi-ar placea sa renasc in fiecare zi. Multumesc.
Si inca ceva, nu e deloc prea scurta \"POEZIA\"

ioana matei✓13 dec. 2004

Pentru mine \"e\"-ul de la inceput este foarte important. El afirma ca lumea despre care vorbeam exista aievea, nu e un vis, nu e o parere. Poetul ne vorbeste de acolo, fiind preaplin de acea lume. Iertati-ma, nu vreau sa contrazic pe nimeni, eu asa simt...

ioana matei✓16 dec. 2004

Marturisesc ca nu citisem, inainte de a-ti impartasi simtirea mea despre \"POEZIA\", raspunsul poetului legat de acel \"e\", raspuns purtand numele \"nevoia de verb\". Si stii ceva (?), acum ma simt usor stingherita... Imi cer iertare ( nu scuze) pentru exprimarea greoaie (din aceste clipe). Sunt in continuare aici, printre ninsori in rafale de goarna, asteptand ca \"POEZIA\" sa ne ninga mai departe. Ninge sfant, nu-i asa (?), chiar daca uneori in rafale de goarna. Asa ca nu da bir cu fugitii!

ioana matei✓17 dec. 2004

Soarele lumineaza TOTUL. Ar trebui sa invatam de la EL, cred... Iti astept(am) in continuare \"POEZIA\". Ar fi nedrept sa fie altfel. Pentru noi, cei care credem in EA.
\"Fara comentarii\", nu-i asa?

Gabriela David✓24 ian. 2005

Minunat...nu am citit de foarte multa vreme comentariile textelor mele...si am ramas cu gura impropiu spus deschisa, pur si simplu cascata. Poezia ta, \"Cadril\" este prima poezie ce mi-a ramas in minte vers cu vers de prima oara cand am citit-o intr-un numar foarte citit al revistei \"Liceenii\". Sunt foarte fericita...ca imi citesti creatiile. Poate imi dai o adresa de mail, m-ar interesa parerea ta asupra randurilor mele mai copilaresti.
O zi buna.

Dana Stefan✓6 feb. 2005

si vezi, miron?!
vom ajunge ca si cand ar incepe deodata sa ninga..:)
acesta e miracolul!

Hanna Segal✓7 feb. 2005

Trei randuri cre te imping sa faci saltul.

ioana matei✓2 oct. 2005

Draga Dana Stefan, draga Sandra Hanna Segal,
nu-i adevarat, e foarte frumos ce spuneti dar in \"POEZIA\" este vorba despre cu totul altceva. Stiu ca ne-ar placea tuturor sa fim partasi, insa noi, ceilalti (si, atentie, stiu foarte bine de ce spun asta) nu avem ce cauta aici. Este dialogul POETULUI cu DUMNEZEU, este INTALNIREA POETULUI CU DUMNEZEU.
Va rog sa-mi iertati indrazneala!
Cu drag,
Ioana Matei

Eugenia Reiter✓2 oct. 2005

Ioana Matei
se observa o anumita inversunare din partea ta la textele domnului Miron Manega.
de ex. la acest text sunt 14 din partea autorilor si 12 ale tale, consecutive! unele, evident, ti-au fost refuzate.
nu crezi ca este normal sa lasi autorul sa raspunda comentariilor?
ai ocupat destul loc cu mesaje aiurea.
nu este prima data cand ti se atrage atentia

Adina Batîr✓7 feb. 2005

domnule Manega, urma sa va las un comentariu la alta poezie
si acolo sa va intreb daca ati scris la acea revista sau mi se pare mie :) ma folosesc de imprejurari sa va spun ca va admir de pe atunci.
am zis totusi sa \"mai rasfoiesc\" in paginile dvs si am aflat raspunsul aici...in \"Poezia\" de doua stele care e atat de puternica in ceea ce se numeste stare.

Imparateasa.

p.s. eu as lasa \"e\"-ul acolo.. asta ca sa imi dau si eu cu parerea in ceea ce priveste discutiile de aici.

Dana Stefan✓8 feb. 2005

draga ioana matei. lasa-ma pe mine sa hotarasc deci daca am ce cauta aici, si lasa pe ceilalti sa priceapa singuri ce inseamna sa scrii frumos. sunt convinsa ca toti stiu sa o faca. cat despre ce e adevarat si ce nu, din toata povestea asta, lasa-mi mie placerea sa ma lamureasca domnul Manega.
si sa ne intelegem: nu am ce ierta aici.

ioana matei✓24 iun. 2005

Am recitit acest text si am acum senzatia ca nu e poezie ci marturisire deseori demult si mult uitata... Noroc cu ciclica noastra revenire... Pana ce pasim mai departe... Ma intreb eu, acum, nevolnica fiind, mai departe unde?...

Acțiuni rapide

← Toate textele lui Miron Manega Caută texte similare

Despre autor

Miron Manega

@miron-manega-0010364

0 urmăritori

Miron Manega (născut pe 27.06.1956, la Craiova) este scriitor și publicist, specializat în analiza pieței de artă din România. Face parte, în calitate de consultant, din AEEAR (Asociația Experților și Evaluatorilor de Artă din Romînia) și este președinte al departamentului Presa de artă al ACOAR (Asociația Comercianților de Opere de Artă din România). Numele real este Dumitru Manea. Pseudonimul cu care semnează a fost „oficializat” în 1985, la Cenaclul literar „Numele Poetului” (condus de Cezar Ivănescu), din care a făcut parte. În privința publicisticii, Miron Manega a scris și publicat peste 2.000 de articole, dintre care peste 1.000 în „Evenimentul Zilei” și „Național”, 130 în “Jurnalul Național”, 350 în “Săptămâna Financiară” și peste 200 în “Finanțiștii” și „Cuvântul Liber”. ACTIVITATE ÎN PRESÃ Între anii 1980-1990, Miron Manega a fost colaborator al mai multor reviste literare („Luceafărul”, „Amfiteatru”, „S.L.A.S.T.”, „Steaua”) unde a publicat exclusiv poezie. Începând din 1990 și până în 2000 a activat ca redactor, reporter sau fotoreporter la publicațiile: „Anul 2000”, „Nostradamus”, „Tinerama”, „Timișoara”, „Baricada”, „Phoenix”, „Kalende”, „Atitudinea”, „Linia intâi”. În aceeași perioadă a deținut, succesiv, următoarele funcții: șef de departament la postul de radio „FUN-Radio”; realizator de emisiune la "Radio-Nova"; șef de departament la cotidienele „Evenimentul zilei” și „Național”; redactor șef adjunct al saptamânalului „Super Magazin”; redactor șef adjunct al publicației „69 - Revista fenomenelor paranormale”; redactor șef al revistei „Super VIP” (săptămânal). Începând din 1995, a fost inițiator, realizator și director editorial al următoarelor publicații: „Inimă sălbatică” (săptămânal), „Liceenii” (săptămânal), „HMM 69” (apariție lunară), „Cutezătorii Magazin” (apariție bilunară), „REVANȘA - Revistă de cultură a celor uitați” (apariție lunară), „Clubul temerarilor” (apariție lunară), „Nopți albe” (apariție lunară), „Oameni singuri” (apariție lunară), „Esmeralda” (săptămânal), „Clubul liceenilor” (saptamânal). A fost, de asemenea, realizator și director editorial al publicațiilor: „Înger sălbatic - Revista serialelor” (bilunar), „Clanul liceenilor" (bilunar) si „Cinerama” (bilunar). Între 2000-2005 a deținut funcția de redactor șef adj. al cotidianului „Național”, iar în perioada aprilie 2005 - noiembrie 2011 a fost publicist comentator la săptămânalul de bussines „Săptămâna Financiară”și la cotidianul „Jurnalul Național”. Din noiembrie 2011 susține rubrica editorială „Observator pe piața de artă”, la un alt săptămânal de bussiness, „Finanțiștii” fiind, în același timp, corespondent al ziarului „Cuvântul Liber” din Tg. Mureș. În paralel, a realizat, în calitate de redactor șef, respectiv director editorial, publicația bilingvă “ROMÂNIA 100%” (distribuită în Australia, Noua Zeelanda, Noua Guinee, Insulele Solomon, Indonezia, SUA și Canada) și revista lunară de cultura spectacolului “VREAU BILET.ro”. Este, de asemenea, inițiator, autor de concept și coordonator al platformei culturale CERTITUDINEA (www.certitudinea.ro) CÃRȚI PUBLICATE Cărțile publicate de Miron Manega acoperă zone divergente de informație și creație. Acestea sunt, în ordine cronologică: „ATLANTA MINUT CU MINUT”, Editura Lion Press (1996) – o relatare tehnică, rece, a Olimpiadei de la Atlanta din 1996, însoțită de o scurtă istorie a Olimpiadelor; „SALONUL REFUZAȚILOR”, Editura Junimea, Iași – volum de versuri (2008); „DE CE URÂM FEMEILE?”, Editura Ștefan - volum de eseuri, prefațat de scriitorul și criticul de artă Pavel Șușară (2011); volumul monografic „ADRIAN COSTEA – cronica unei morți eșuate” (Editura NICO, 2014); „ACEȘTI NETREBNICI CARE NE CONDUC – Interviu cu Mihai Eminescu” (piesă de teatru, Editura NICO, Târgu-Mureș, 2013); „INSCRIPȚII PE POARTA INFERNULUI - Erezii în formă fixă” (versuri, Editura PIM, Iași, 2015) și „7 ROSTIRI” (versuri, Editura PIM, Iași, 2015). A apărut și în două antologii, una de poezie („55 de poeți contemporani”, Editura Arhip Art, Sibiu) și alta de proză („DECLIN”, Editura Arhip Art, Sibiu), ambele în 2010. Este, de asemenea, prezent în volumul 55 al Enciclopediei „Personalități române și faptele lor. 1950-2010”, realizat de Constantin Toni Dârțu, Editura Studis, Iași, 2013. BIOGRAFIA. REPERE ESENȚIALE «Biografia mea este mai spectaculoasă decât opera», declară, mai în glumă, mai în serios, Miron Manega, în „Însemnări de sertar” (schițe „preventive” ale unui posibil volum de Memorii). «Am creat valuri în jur încă înainte de a veni pe lume, deși m-am născut într-un județ care nu mai există - Romanați. Pe acolo e plasat satul copilăriei mele, Bărăști, undeva, între niște dealuri acoperite cu păduri, ca într-o lingură... Moașa satului i-a spus mamei mele, când mă purta în pântec, că sunt monstru, că am două capete. Toată familia mea, toate rudele, au intrat în panică, evident, pentru că nu mai avuseseră monstru în neam. Așa am ajuns eu (adică mama) la dispensarul de la comună (Morunglav) apoi la spitalul de la raion (Balș) și, în cele din urmă la regiune, la maternitatea din Craiova. Toți au crezut că am două capete, până m-am născut. De fapt, al doilea cap erau genunchii, căci eram așezat altfel în burta mamii... M-am născut ca nelumea, cu picioarele înainte. Adică am intrat în viață așa cum te duci în moarte. O fi vreo semnificație, în venirea asta, a mea, pe lume, ciudată, nefirească, cine știe?». Miron Manega a iubit haina militară. De aceea, în 1975 a intrat în Liceul Militar („Dimitrie Cantemir”, Breaza), pe care l-a continuat cu Școala de ofițeri. În același timp, și-a dat seama că nu poate rămâne în armată, pentru că risca să-și termine cariera într-un batalion disciplinar, căci nu putea spune „Am înțeles!” la orice inepție. În 1972, împreună cu un grup de camarazi la fel de „nebuni” ca și el, a generat o mișcare literară (de fapt, mai degrabă culturală, căci în acest grup se aflau și artiști plastici) intitulată „Spațiul de dincolo de esențe”. Mișcarea a continuat și după terminarea liceului, în Școala de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. La sfârșitul anului II de școală militară s-a hotărât să părăsească armata. Dar, cum era legat prin contract de școală (ceea ce, prin simpla retragere, ar fi însemnat plata școlarizării, inclusiv a liceului), singura soluție era clasarea medicală. Așa că s-a „îmbolnăvit” luând niște pastile care l-au trimis la secția „neuro” a Spitalului Militar din Sibiu. După 11 săptămâni de „spitalizare”, timp în care trebuia să mărească zilnic doza de pastile care-i induceau starea de boală (Antideprin se numea „tratamentul”) a fost clasat. Ceea ce e interesant în această experiență traumatizantă e faptul că acolo, la secția „neuro” a Spitalului Militar, Miron Manega l-a descoperit pe Dumnezeu (până atunci fusese ateu militant). MENTORI ȘI REFERINȚE Miron Manega este un scriitor patriot. Aceasă dimensiune identitară i-a filtrat toate opțiunile, toate incursiunile și rătăcirile prin cultura universală, toate întâlnirile memorabile cu spiritele înalte ale culturii. Mentorii lui artistici, lângă care a ucenicit aproape zece ani, au fost Tudor George (Ahoe) și Cezar Ivănescu. Cu acesta din urmă a împărțit și a împărtășit una dintre cele mai dramatice experiențe din viață și una dintre cele mai însângerate pagini din istoria postecembristă a României: mineriada din 14 iunie 1990. Miron Manega a avut întotdeauna o reticență în a-și publica poeziile în volum. Nu din timiditate și nu pentru că ar avea o părere proastă despre propiile creații (dimpotrivă, se consideră un poet însemnat al generației sale) ci, pur și simplu, pentru că nu considera aceasta o prioritate. În 2008, doi prieteni, poetul Laurian Stănchescu și jurnalista Dana Andronie de la Jurnalul Național, i-au „furat” poeziile și i-au scos volumul de versuri, „Salonul Refuzaților”, la Editura Junimea din Iași. Mai mult, l-au invitat la lansarea propriei cărți, spunându-i că e lansarea altui poet. Cu toată reticența lui la acest gen de imixtiuni, a cedat în fața frumuseții gestului și a recunoscut că «așa ceva nu se întâmplă decât o dată în viață, unui om dintr-o sută». În prefața cărții, Laurian Stănchescu a scris despre el următoarele cuvinte: «Viața poetului Miron Manega seamănă cu cea a acrobatului care se zdrobește cu blândețe de plasa salvatoare. Este unul dintre rarii poeți a căror viață s-a despărțit de poezia pe care o scrie. Poetul este un damnat precum macii roșii care înfloresc doar pe calea ferată și sunt loviți necontenit de goana trenurilor, iar omul seamănă cu un navetist cuminte care merge pe jos, puțin aplecat, să poată trece pe sub Lună. Până și umbrele lor sunt diferite. A poetului are viața ei personală, iar a omului abia mai ține pasul cu trecerea zilelor. Când stai de vorbă cu poetul, ai sentimentul că se întregește mozaicul Universului, iar dacă îl asculți pe om, deșărtăciunea lucrurilor ți se pare cea mai sublimă trăire. De când i-am citit poemele mă întreb dacă damnarea poetului nu înseamnă fericirea lui Miron Manega. Pentru că numai așa fiecare poate să-și vadă de viața lui. Și poetul, și omul». În 2013, Miron Manega este amplu prezentat într-o enciclopedie a personalităților, apărută în Iași, la Editura StudiS: ”Personalități române și faptele lor 1950-2010”, de Constantin Toni Dârțu. Tot în 2013, scriitoarea și publicista Mariana Cristescu de la Tg. Mureș scrie despre el cartea „Miron Manega, rebelul dogmatic”, Editura Nico, Tg.Mureș. Este prima monografie despre persoana și personalitatea sa. PROGRM CULTURAL Avându-l ca model total pe MIHAI EMINESCU, Miron Manega se raportează atât teoretic, cât și faptic, la acest model, inclusiv și mai ales ca jurnalist. Două sunt direcțiile sau componentele acestui tip de implicare: civismul și resuscitarea valorilor naționale. În acest sens și cu acest scop a creat platforma online CERTITUDINEA, pe care o definește ca fiind „publicație de cultură, spiritualitate și atitudine” și al cărei „coordonator editorial și moral” este MIHAI EMINESCU (el, Miron Manega, incluzându-se în echipă ca simplu „ispravnic de concept”). ACTIVITATEA CIVICÃ. PROMOTOR AL „MODELULUI DE ȚARÃ” Miron Manega nu este doar scriitor și jurnalist, ci și factor activ, militant, al inițiativelor de politici publice care, consideră el, în România, sunt simple etichete. Pe lângă faptul că este membru fondator, în 2011, al Consiliului Național al Societății Civile, el susține, încă de la deschiderea site-ului CERTITUDINEA (2009), un proiect de mare anvergură, conceput după toate regulile și exigențele mondiale ale domeniului. Autorul acestui proiect, care se numește MODELUL DE ȚARÃ, este Prof. Dr. Florian Colceag, o personaluitate creditată și acreditată mondial în comunitatea specialiștilor în managementul crizelor. Convingerile lui Miron Manega privind revenirea României în matca firească a spiritualității sale este totală și definitivă, chiar dacă această revenire nu se va întâmpla în timpul vieții sale, chiar dacă « ieșirea din coșmar va fi o victorie „à la Pyrus”. «România în care trăim este o ficțiune - spune el. Un coșmar. România reală există, dar n-o vedem. Este o Românie a valorilor subterane, debranșate de la interfața numită, pretențios și ilicit, sistem. Există o Românie în așteptare. În așteptarea unui moment favorabil ca să se exprime. Se pare că acest moment a cam venit». DE LA „NAIVUL BLINDAT” la „REBELUL DOGMATIC” Dimensiunea esențială a personalității lui Miron Manega rămâne însă cea de poet, calitate în numele și în jurul căreia și-a gândit și și-a proiectat întreaga existență. De altfel, așa a și fost perceput de cei din jur care, mai cu blândețe, mai cu sarcasm, n-au încetat să-l taxeze pentru idealismul său. «Imaginea mea exterioară e falsă – spune el – , nu sunt idealist, pentru că ideile în care cred nu sunt proiecții imaginare, sunt repere fundamentale întru care au trăit mulți, înaintea mea, iar alții îmi sunt chiar contemporani. Sau eu le sunt contemporan. Ca să fiu concesiv, totuși, cu cei care mă exclud din realitate, pot spune că așa-zisele mele utopii sunt utopii pragmatice, aflate, în cel mai rău caz, în adormire. Iar porecla care mi s-a dat în tinerețe, „naivul blindat”, deși ironică, mă onorează și mă defineșete. Sau mai bine zis, mă definea, pentru că acum cred că mi se potrivește mai bine „rebelul dogmatic”. Mai târziu nu știu ce va fi, dacă va mai fi». (Extras din prezentarea făcută de Mariana Cristescu în monografia „MIRON MANEGA - Rebelul dogmatic”)

Vezi profilul