Blestem bicefal
Moto: \"...să rămâie feciorilor și nepoților, să le fie de învățătură, despre cele rele să să ferească și să să socotească, iar despre cele bune să urmeze și să învețe și să să
MMMiron ManegaRoua de diamant
Ce deznădejde, femeie străină, te-a trimis să-mi imaculezi pragul cu pulpele sângerând o răcoare necunoscută? Cum ai putut auzi năruirea unei candele când cuvântul lui Dumnezeu e un foșnet
MMMiron ManegaAgonia
Umblă prin stepele Apelor ciuturii Stelele, sterpele, Destinul, fluturii. Să-mi lase folia, Floarea să-și lepede, Implor magnolia S-o pun de lespede. Iar când postumele Mi-or lua
MMMiron ManegaAnno Domini
Un pluton de marote Înarmează recruți. Din copacii vânduți Vântul smulge bancnote. A dat ordin Acela Să se-mpuște cenușa Celor prinși cu cătușa Mai ușoară ca vela. Dezertor din
MMMiron ManegaCumplitele egrete
Ni se fărâmă digurile când Imaginate păsări le-nfioară, Pentru a mia – sau a câta oară? – Dar tot mai rar din somn alunecând. Pe dinăuntru ne dizlocă magme De visuri niciodată răbufnind, Doar
MMMiron ManegaDragoste în bernă
În bernă părul tău, în bernă, E ultimul din care mor, Cu fumul rânced, din tavernă, Se duce ultimul cocor. În bernă ochii tăi, în bernă, Sunt ultimii care mă dor, O, strălucirea lor
MMMiron ManegaÎnvinsul
Iertați-mi insolența de-a fi insul Ce-a pogorât peste noroi cu ninsul. Am mai trecut pe-aici. Priviți-mi chipul, El seamănă cu luna și nisipul. Eu sunt tăcerea voastră cea mai mare Ce-și
MMMiron ManegaHarachiri
Pui indigoul invers, pasămite, Ce-ai mâzgălit se-ntoarce și te-nghite.
MMMiron ManegaClovnul cu vioara
Zâmbiți, vă rog! Și dați-mi o vioară, N-ați mai văzut un arlechin cântând, Spectacolul, prea ieftin pân-aseară, E scump acum. Plătiți și stați la rând! Strigați, vă rog! Sau râdeți
MMMiron ManegaMoloz
Iar după demolare să strângeți voi molozul De prin hârtii boțite, pe care m-am surpat, Căci începând de astăzi, prieteni, sunt plecat În nordul țării Hades, să inspectez colhozul. Vreun rest de
MMMiron ManegaLa o țigară
De nu știu câte mii de ani încoace Fumăm mereu aceleași vechi chiștoace, Mai lungi, mai scurte, cum avem noroc. Dar cât poți trage dintr-un biet chiștoc Și să mai lași și la urmași din el? Și
MMMiron ManegaCălătoria
Vom face această călătorie cu o corabie desenată pe zidul cercului. Corabia va fi condusă de fiul meu pe care dacă nu-l știți nici n-o să-l știți vreodată pentru că foarte curând celălalt
MMMiron ManegaRondelul făcliei
Iubito care nu exiști Decât în mintea mea candrie, Mi-e dor năprasnic să te miști În jurul meu ca o făclie. Dar n-ai putere să persiști, Să fii și veșnică, și vie, Iubito care nu
MMMiron ManegaFărădelege a lacrimii prelungind un amurg
Am găsit în nisipuri umbra Femeii Și pe mări în furtuni am zărit-o jucând, Euritmie a morții, își strivea bazileii Cu doar tremurul gleznei – ca lumina de blând. Fărădelege a lacrimii
MMMiron ManegaRăsărit
Priviți-mă-n ochi! Vedeți ce blând răsare în voi - apusul?
MMMiron ManegaCe frumos, ce oroare!
Ce vis ridicol să dobori Cu pietre negre luna albă, Cînd gratis ea se pune salbă Și la omizi, și la condori. Dar ce oroare s-o dobori! Ce vis copilăresc! Nebunul Dă cu garoafe-n
MMMiron ManegaCadril
Nu plînge, mamă. Am ucis aseară, Eu, fiul tău, pe singurul tău fiu. Un călător a înghețat în gară, Stinge lumina, mamă, e tîrziu. Nu pot rămîne, am pierdut pariul, Îl voi plăti regește,
MMMiron ManegaCîntecul Jidanului
Cum nu tremuri, cînd te duce seva lemnului de cruce, plînsul tău jidan, Jidane, înghețat pe scînduri vane? Și cămașa - nu te strînge albăstrindu-se de sînge plîns de ochii tăi, Jidane, pe
MMMiron ManegaDintr-o psaltire
Ca pecețile de grea, Gura ei mă murmura. I-au fost rupt dinr-o psaltire Trupul învăscut subțire? Dintr-o steauă ce s-au stîns Într-o lacrimă de plîns? Au din mînurile mele Ce de ea
MMMiron ManegaEminescu
pribegit din lumină în capcanele gliei îl sfîșie lupii în Codrii Vlăsiei
MMMiron ManegaNinsori în rafale de goarnă
Era într-un secol muieratic și lax Cînd dansam menuetul în bocanci de cazarmă, Bubuia pe afet visul tău - ca o armă, Era în decembrie, domnule Marx. Era în decembrie sau, oricum, într-o
MMMiron ManegaPoezia
e ca și cînd în loc să mori ar începe deodată să ningă
MMMiron ManegaSub limba mea
Amurg efeminat de trestii, zic Și trestiile se dezic de mine, Amurgul se închide-n el, calic, Eu însumi nu mai sunt eu însumi bine. Mă-ndepărtez de toate cîte-un pic, Imagini triumfale sunt
MMMiron ManegaLa moartea tatălui
Și lacrimile care n-au mai fost frunze n-au mai fost frunze
MMMiron ManegaAmurg
Þi-e rugul monarc Ioană d\'Arc, Ioana mea d\'Arc. Ce a-sfințire!
MMMiron ManegaFluture (I)
Visase un rug. A doua zi l-au găsit în zăpadă ars.
MMMiron ManegaEsenin
Suntem înalți și cristalini, în schimb (o aflu singur, nu mi-a spus-o taica!) scîncim prin bolgii, cocoșați de nimb, un plîns ce face țăndări balalaica.
MMMiron ManegaFără lesă
Dac-ai fugit din lotuși în Zodia Tăierii Și vrei să mergi, poete, desculț, peste zăpezi Sau, poate, printre țarcuri, la spații să visezi, Să nu pleci fără lesă, căci te pîndesc hingherii!
MMMiron ManegaCina Diavolului (I)
\"Poftiți la masă domnilor! E seară. Sună talanga-n cerul ponosit Ca un lugubru muget: \"Male sit!\" Al turmelor ce-n steme se coboară. Luați și mîncați, vă fie cina sfîntă, Cît poate fi de
MMMiron ManegaC-o fi și-o păți
Mi-a spus azi-noapte iubita: - L-am visat pe Nichita. Se certa cu un munte mare și încerca să zboare. Și nu putea, nicicum nu putea, ceva în el gemea și se frîngea prăbușindu-l în sus spre
MMMiron ManegaDacă eu aș fi Iscariotul
Mai sînteți voi atîta de frumoși Încît să-mi smulgeți mîinile din umăr Dacă pe-atîți arginți cîți știu să număr Aș vinde-n bîlciuri poze cu strămoși? Ați mai putea lovi în cel ce minte Cînd
MMMiron ManegaAdună-mi mamă, umbra
Adună-mi, mamă, umbra cu lopata Și vars-o în grădină printre crini, Să nu te vadă cerul cînd te-nchini La umbra unui vis zdrobit cu roata. Cînd ți se umple perna de lumini Visează-ncet, să nu
MMMiron ManegaSplendoare tardivă
De caii tăi sarcastici prins cu funii Þi-aș linge praful de pe scări și-acum, Dar mîinile mi s-au făcut parfum Orbecăindu-ți forma prin petunii. Picioare avusesem - nu de aer! Polenul roade
MMMiron ManegaCain
Mi-ai cerut-o și cînd am ucis și cînd n-am ucis. Am ținut-o ascunsă de cei ce s-ar fi putut otrăvi atingînd-o. N-am risipit nimic, am purtat-o cu mine tot drumul pe care m-ai însoțit
MMMiron ManegaReqviem pentru mine însumi
Tu, care nu m-ai văzut niciodată plîngînd, Tu, care n-ai ucis niciodată, Te-ndepărtezi ca lumina topindu-se blînd Din nevăzut murmurînd: Niciodată! Niciodată mai trist, niciodată mai
MMMiron ManegaLicitație
V-am convocat, tovarăși filistini, Din toată lumea cîtă-i ea scursoare, Să vindem inefabila ninsoare Ce mai strecoară-n lupanare crini. Să punem capăt, azi, tovărășește, La umilința-n care
MMMiron ManegaAbatorul de gînduri
În abatorul de gînduri, un schimnic Se închina la zeul potrivnic. Cînd se dezbrăcă de sutană Se prăbuși întîia icoană, Apoi altarul, apoi toată zidirea, Pe urmă locul, pe urmă
MMMiron ManegaSpre o noua pierzare
Petalele trandafirului se vor închide ca un clește peste degetele întinse spre profanare va sfîrîi zvîrcolindu-se spurcata iluminare a tăgăduirii sinelui îmbătat de vinul pierzării - o,
MMMiron ManegaVreți?
Vreți să vă arăt răsăritul? Arată-ne, orbule arată-ne!
MMMiron ManegaMoloz
Iar după demolare să strîngeți voi molozul De prin hîrtii boțite, pe care m-am surpat, Căci începînd de astăzi, prieteni, sunt plecat În nordul țării Hades, să inspectez colhozul. Vreun rest de
MMMiron ManegaAmorez
Bocanc destinului mă dau Firavul, eu, pantof de damă Și Moartea beată-mi dă să beau Zvîrlindu-mă din cramă-n cramă. La deznădejde mă seduc Abisuri tulburi, alcaline, Cînd morile de vînt se
MMMiron ManegaPovestea zapezii
Era o țară-n care nu ningea... Cu oameni negri e povestea mea: Atît de negre lacrimi, și de triste, Înăbușeau în negrele batiste Încît, odată, un străin le-a zis (Avea străinu,-n brațe, un
MMMiron Manega