Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Roua de diamant

1 min lectură·
Mediu
Ce deznădejde, femeie străină,
te-a trimis să-mi imaculezi pragul
cu pulpele sângerând o răcoare necunoscută?
Cum ai putut auzi năruirea unei candele
când cuvântul lui Dumnezeu e un foșnet abia?
Ce deznădejde, femeie străină,
te-a trimis nesilită în acest pat înghețat
de câte iubiri a cuprins pân-la tine
- empireu al schimniciei fără speranță?
Cine ți-a dat liniștea cu care mă-nvălui
dăruindu-te parcă, întregindu-mă doar,
potolind orbirea copilului
lacom să smulgă fructul,
apucându-i doar forma,
ce deznădejde, femeie străină?
Înțeleg, o, abia acum înțeleg,
eu am mai cunoscut umilința victoriei
și îmbogățit cu încă un naufragiu
recunoscător m-aplec peste buzele tale
umezite de roua de diamant a castității
impenetrabilă-n veci.
Ce deznădejde! Ce deznădejde!
016871
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
114
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Miron Manega. “Roua de diamant.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miron-manega-0010364/poezie/1743785/roua-de-diamant

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ioan-lilaIL
ioan lila
Ce zici? Roua de diamant, ai?
Foarte frumos... Poezie profunda!
Am azi toata ziua ce sa citesc.
0