Poezie
Roua de diamant
1 min lectură·
Mediu
Ce deznădejde, femeie străină,
te-a trimis să-mi imaculezi pragul
cu pulpele sângerând o răcoare necunoscută?
Cum ai putut auzi năruirea unei candele
când cuvântul lui Dumnezeu e un foșnet abia?
Ce deznădejde, femeie străină,
te-a trimis nesilită în acest pat înghețat
de câte iubiri a cuprins pân-la tine
- empireu al schimniciei fără speranță?
Cine ți-a dat liniștea cu care mă-nvălui
dăruindu-te parcă, întregindu-mă doar,
potolind orbirea copilului
lacom să smulgă fructul,
apucându-i doar forma,
ce deznădejde, femeie străină?
Înțeleg, o, abia acum înțeleg,
eu am mai cunoscut umilința victoriei
și îmbogățit cu încă un naufragiu
recunoscător m-aplec peste buzele tale
umezite de roua de diamant a castității
impenetrabilă-n veci.
Ce deznădejde! Ce deznădejde!
016.882
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miron Manega
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Miron Manega. “Roua de diamant.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miron-manega-0010364/poezie/1743785/roua-de-diamantComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Foarte frumos... Poezie profunda!
Am azi toata ziua ce sa citesc.