Miron Manega

Citez, dintr-un articol anterior, publicat pe CERTITUDINEA, cuvintele lui Pavel Șușară despre Adrian Costea: “Are o creativitate debordantă, indiferent pe ce pune mâna. Până și în politică a fost

Aventura în Germania a lui Adrian Costea a fost interesantă și inițiatică, dar nu definitorie. A fost doar un test, o confruntare de succes cu un mediu impropriu pentru temperamentul său efervescent.

Succesul din Israel al lui Adrian Costea a fost, așadar, fulminant, neașteptat și excesiv. Acesta a fost principalul motiv care l-a împins mai departe, pentru a-și lărgi spațiul de exprimare.

Revin la biografia lui Adrian Costea din două motive. Primul este apropierea lui ciudată, rebarbativă, de personalitatea lui Brâncuși, pe care-l contestă și îl adoră în același timp (și asupra căruia

E greu, dacă nu imposibil, să vorbești de un artist fără să-l încadrezi în propria biografie. Cu atât mai mult în cazul lui Adrian Costea, despre care cunoaștem în mod direct, prin mass media, că a

Adrian Costea este un mare artist. Cât de mare, nu sunt calificat s-o afirm, pentru că nu sunt decât un consumator de artă, un privitor mai bine zis. Pot să am intuiții, trăiri intense în fața unei

Una dintre cele mai enigmatice figuri ale României post-decembriste este Adrian Costea. Personalitatea lui în spațiul public românesc este exclusiv negativă. Cunoscut ca mare “păpușar” politic, a

Atacurile concertate asupra culturii și spiritualității românești (în speță împotriva identității naționale) se fac pe toate căile, din toate părțile și cu toate armele. Principalul „combatant” în

Conținutul acestei cărți nu este expresia vreunei frustrări, ci rezultatul unei sarcini de serviciu, în perioada în care am fost redactor șef adjunct la cotidianul “Național”. Se luase decizia, la

Dan Puric, „Marele Mut” (așa l-au numit chinezii) a cărui expresivitate uluitoare înnobilează străvechea artă a pantomimei, este un vorbitor extrem de nuanțat, pe suportul unei gândiri surprinzătoare

Regizorul Ioan Cărmăzan are despre Adam Puslojici următoarea viziune: “El a fost «locomotiva» «trenului» Nichita. Trenul avea vagoane multe, care însemnau poezia lui Nichita, prietenii, întîmplările,

M-aș fi bucurat să fie una dintre glumele lui monumentale în care, după ce toată presa i-a făcut ferparul și parastasul cu o necuviincioasă grabă, va apărea brusc după un paravan și ne va spune