Miron Manega

Rongleza (sau romgleza) este struțo-cămila limbii române, în tranziția de la ea însăși spre ea însăși. Adică stadiul intermediar dintre două momente evolutive ale limbii române. Fenomenul nu e

“Foaie verde de susai,/ Crește nivelul de trai/ Ca p... după f...i”. Această strigătură am descoperit-o, pe vremea “odioasei dictaturi”, scrisă cu pixul pe peretele unui WC public. În ciuda

Un pluton de marote Înarmează recruți. Din copacii vânduți Vântul smulge bancnote. A dat ordin Acela Să se-mpuște cenușa Celor prinși cu cătușa Mai ușoară ca vela. Dezertor din

În bernă părul tău, în bernă, E ultimul din care mor, Cu fumul rânced, din tavernă, Se duce ultimul cocor. În bernă ochii tăi, în bernă, Sunt ultimii care mă dor, O, strălucirea lor

Iertați-mi insolența de-a fi insul Ce-a pogorât peste noroi cu ninsul. Am mai trecut pe-aici. Priviți-mi chipul, El seamănă cu luna și nisipul. Eu sunt tăcerea voastră cea mai mare Ce-și

Pui indigoul invers, pasămite, Ce-ai mâzgălit se-ntoarce și te-nghite.

Zâmbiți, vă rog! Și dați-mi o vioară, N-ați mai văzut un arlechin cântând, Spectacolul, prea ieftin pân-aseară, E scump acum. Plătiți și stați la rând! Strigați, vă rog! Sau râdeți

Iar după demolare să strângeți voi molozul De prin hârtii boțite, pe care m-am surpat, Căci începând de astăzi, prieteni, sunt plecat În nordul țării Hades, să inspectez colhozul. Vreun rest de

În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, prostituția este definită ca o faptă infracțională comisă de femeia care practică relații sexuale cu diverse persoane pentru a-și procura mijloace de

De nu știu câte mii de ani încoace Fumăm mereu aceleași vechi chiștoace, Mai lungi, mai scurte, cum avem noroc. Dar cât poți trage dintr-un biet chiștoc Și să mai lași și la urmași din el? Și

Vom face această călătorie cu o corabie desenată pe zidul cercului. Corabia va fi condusă de fiul meu pe care dacă nu-l știți nici n-o să-l știți vreodată pentru că foarte curând celălalt

Iubito care nu exiști Decât în mintea mea candrie, Mi-e dor năprasnic să te miști În jurul meu ca o făclie. Dar n-ai putere să persiști, Să fii și veșnică, și vie, Iubito care nu

Am găsit în nisipuri umbra Femeii Și pe mări în furtuni am zărit-o jucând, Euritmie a morții, își strivea bazileii Cu doar tremurul gleznei – ca lumina de blând. Fărădelege a lacrimii

Priviți-mă-n ochi! Vedeți ce blând răsare în voi - apusul?

Ce vis ridicol să dobori Cu pietre negre luna albă, Cînd gratis ea se pune salbă Și la omizi, și la condori. Dar ce oroare s-o dobori! Ce vis copilăresc! Nebunul Dă cu garoafe-n

Nu plînge, mamă. Am ucis aseară, Eu, fiul tău, pe singurul tău fiu. Un călător a înghețat în gară, Stinge lumina, mamă, e tîrziu. Nu pot rămîne, am pierdut pariul, Îl voi plăti regește,

Ca pecețile de grea, Gura ei mă murmura. I-au fost rupt dinr-o psaltire Trupul învăscut subțire? Dintr-o steauă ce s-au stîns Într-o lacrimă de plîns? Au din mînurile mele Ce de ea

Ultima ordonanță de guvern a noilor slujitori ai poporului (ministru, în latină chiar asta însemna: servitor al poporului) este aceea de a-și mări salariile cu 25%. Este stupefiant și jignitor

Sîmbătă,15 ianuarie 2005. 155 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, poetul național. O zi care și-a pierdut, parcă, semnificația. Uitasem și eu de ea, evident, ca aproape toată lumea, luat cu