Poezie
Clovnul cu vioara
1 min lectură·
Mediu
Zâmbiți, vă rog! Și dați-mi o vioară,
N-ați mai văzut un arlechin cântând,
Spectacolul, prea ieftin pân-aseară,
E scump acum. Plătiți și stați la rând!
Strigați, vă rog! Sau râdeți pe-nfundate
De ce-am făcut, de ce nu pot să fac,
Vioara-i spartă, corzile tăiate,
Strigați să cânt! Căci veți striga să tac.
Urlați, vă rog! Mi-ați dăruit o bardă,
Refrenul ei cu sila-l învățați,
Lumina-n voi a început să ardă,
Aplaudați, vă rog. Aplaudați!
025.507
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miron Manega
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 74
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Miron Manega. “Clovnul cu vioara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miron-manega-0010364/poezie/145865/clovnul-cu-vioaraComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Apel, strigăt, resemnare... Toate se împletesc în acest minunat portret zugrăvit cu precizia unui psihanalist. Un poem răscolitor, pe placul meu, despre clovnii din interiorul fiinșei noastre, pe scena vieții.
0
\"ființei\" - desigur, scuze.
Și în concluzie: regretabil e că puțini au fost spectatorii, dar sper să tot cânte vioara!
Și în concluzie: regretabil e că puțini au fost spectatorii, dar sper să tot cânte vioara!
0
