Miron Manega

Multumesc domnului Samarghitan... Revin la discutie... Domule Munteanu, mi se pare ca retractati. Ati scris, textual:\"tipul acesta de naționalism in extremis (care aduce dubios de mult cu cel propovăduit de P. Țuțea...) este la fel de sforăitor și de găunos\"... Deci ati spus ca nationalismul lui Tutea e sforaitor si gaunos. Iar referitor la Dan Puric spuneti ca nationalismul lui \"aduce dubios de mult cu cel propovaduit de P. Tutea\". De ce \"dubios\"? E o rusine sa-l ai maestru pe Tutea?... Si va citez, in continuare: \"dacă la Petre Țuțea abordarea aceasta este autentică, survenită în urma unei covârșitoare zdruncinări atât interioare, cât și sociale, la Dan Puric ea vine dinspre imitație (domeniu în care, nu-i așa, excelează); nu oricine citește și îl imită pe Țuțea în discurs este egalul acestuia\". Domnule, Munteanu, dumneavoastra vorbiti despre demersurile lui Puric ca despre un plagiat literar. Aici e vorba de fapte, nu de texte. Puric a preluat doar invataturile lui Tutea, asa cum le-a preluat pe ale lui Eminescu, dar si pe ale lui Dem Radulescu, profesorul lui. Este vorba de modelul crestin al invatatorului si al ucenicilor, nu de originalitate. Andrei Plesu, al carui discurs il regasesc pana la identificare in comentariile dumneavoastra, face aceeasi gresala de evaluare asupra lui Dan Puric. Adica face un fel de analiza literara... Si de fapt toata discutia asta n-are finalitate. Dumneavoastra nu va place pur si simplu Dan Puric pentru ca functionati pe alta frecventa culturala si va luati de basca lui. Mie imi place pentru ca simt ca ma reprezinta. Dumneavoastra mergeti pe paradigma dilemei, eu pe cea a certitudinii. De ce ne certam?

Ciudat, frazele mele arata altfel nedemontate: \"Adrian Costea este un mare artist. Cât de mare, nu sunt calificat s-o afirm, pentru că nu sunt decât un consumator de artă, un privitor mai bine zis. Pot să am intuiții, trăiri intense în fața unei creații plastice, chiar unele previziuni corecte, însă o părere a mea nu are, în spațiul public, valoarea unui calificativ\". Cred ca sunt facute suficiente nuantari pentru ca mesajul sa fie coerent... Sugestie: dati-va doi pasi inapoi si incercati sa priviti altfel textul. Nu aveam posibilitatea sa fac o demonstratie, doar sa atrag atentia asupra unui posibil fenomen sau, eventual, sa induc atitudinea de partener al textului. Se pare ca in cazul d-voastra n-am reusit. Pe de alta parte, textul acesta a fost precedat de altul, care avea si poze, si referinte in cifre si nume. Nu il venerez pe Adrian Costea, sunt uluit de descoperirea mea. Evident, pot gresi in perceptiile mele pentru ca, de la un anumit nivel \"emisie\" in sus, nu reusesti sa mai intri pe frecventa daca nu ai cultura corespunzatoare. In orice caz, nevoia mea mea de a comunica ceva ce am simtit ca fiind iesit din comun, este sincera si profund morala. Voi reveni.

Da, se poate. Cu o rugaminte: sa pecizati sursa initiala, respectiv www.certitudinea.ro/ (pe care n-ar fi rau sa o si \"rasfoiti\" putin. Veti gasi mult mai multe lucruri de preluat).

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Andrei-acestei-tari-chip-apuc_0_93590668.html

Urmaresc cu interes aceasta discutie devenita disputa, chiar daca nu am intervenit pana acum. Ma si bucur, ma si intristez… G.B. Shaw definea miracolul ca fiind ceva care nu exista si cu toate acestea exista. In aceasta perspectiva, discursul lui Puric (intelegand prin aceasta si ce face el ca actor, si ce face el ca misionar) nu exista si cu toate acestea exista. Domnule Vasile Munteanu, spuneati ca lui Puric ii lipseste gandirea practica. Se prea poate. Si, cu toate acestea, cartile lui (“Cine suntem” si “Omul frumos”) au depasit performantele de tiraj - indelung si intens marketizate de Humanitas - al brosurii “De ce iubim femeile”. Mai departe: conferintele de la Ateneu ale lui Dan Puric sunt spectaculoase succese de piata, ca sa ma exprim in termeni conectati la realitate. Platesc oamenii un milion, un milion jumate, ca sa le vorbeasca Puric despre identitate, speranta, Eminescu, Petre Tutea si Dumnezeu. Asta inseamna ca o asemenea “marfa” are cerere (amanunt important: banii de la conferinte sunt virati in contul proiectului “Centrul de martirologie de la Aiud”). Acum, hai sa vedem carui public se adreseaza Dan Puric. Despre spectacolele de pantomima cred ca nu mai este cazul sa discutam, pentru ca ele sunt confirmate la scara mondiala… In primul rand publicul lui Puric nu e un public de stadion. E un public care stie sa citeasca. In al doilea rand e un public care are nostalgia reperelor identitare. In al treilea rand e un public care crede in Dumnezeu, sau care spera ca Dumnezeu exista. Succesul, absolut inexplicabil, al lui Dan Puric vine din vibratia rostirii, nu din acuratetea demonstratiei. El postuleaza, nu demonstreaza. Spuneati ca Tutea e gaunos si sforaitor… Riscanta afirmatie, ba chiar nedreapta si nelegitima, daca n-ai parcurs o experienta similara cu a lui. Mesajul lui Tutea si al lui Puric vin dinspre spiritualitate, nu dinspre cultura. Aceasta din urma are sincope si ridicari conjuncturale, spiritualitatea e imuabila prin reperele ei fundamentale…
Vehementa lui Dan Puric este reactia la o agresiune a disolutiei inconjuratoare, devenita insuportabila, este o reactie de aparare, de rang egal cu criza morala in care ne balacim. De ce va revolta asta si nu – de pilda – faptul ca Eminescu e considerat un produs expirat?
La urma urmelor, in perspectiva culturala, dumneavoastra s-ar putea sa aveti dreptate. Dar nu si in perspectiva spirituala. Dupa parerea mea (care sunt un “convertit” al lui Dan Puric), opiniile dumneavoastra au valabilitatea marturiei unui orb care declara ca lumina nu exista. Orbul nu minte, dar marturia e falsa. Si daca o suta de orbi spun acelasi lucru… e acelasi lucru. Aici nu functioneaza principiul democratic al votului electoral. Desi, absolut conjunctural, “votantii’ lui Dan Puric sunt din ce in ce mai multi. Relevanta, oricat de… cantitativa ar fi, e pasagera, pentru ca fondul mesajului era acelasi si acum un an, si acum 20 de ani… Acum doar s-a ajuns la un fel de masa critica… la un fel de trezire… Cred.

Observatie corecta - despre \"Decebal catre popor era vorba\". Banuiesc ca nu ma suspectati ca as fi gresit din ignoranta. Faptul ca aceasta poezie era recitata de Ceausescu nu cred ca-i scade din valoare. Si de ce credeti ca m-am limitat, in demersul meu, doar la varianta culeasa de Alecsandri? Chiar nu intelegeti ce am vrut sa spun? Am senzatia ca va simtiti vizat...

Cred ca n-ati citit cu atentie, domnule Tudor Cristea. N-am pus in locul nuntii cosmice barbatia terestra a ciobanului si n-am redus balada la la aceasta latura. Daca dumneavoastra vi se pare ca cele doua dimensiuni sunt incompatibile, nu cred ca e problema mea sau a textului de fata. Am facut doar o precizare care are legatura cu o paradigma de care e considerata vinovata aceasta balada. Mi se pare ca observatia scoate total din discutie orice asociere a baladei cu lasitatea noastra si asta era sensul mesajului. Personal nu mi se pare rusinos si vulgar sa fii barbat intreg si in acelasi timp constient de propria transcendenta.
Am citit referintele lui Eliade despre crestinismul cosmic.
Va recomand sa (re)recititi \"Rugaciunea unui dac\" de George Cosbuc.

Daca cititi cu atentie, o sa va dati seama ca textul are doua parti. In prima parte limbajul este intentionat colocvial, la nivelul de intelegere a literaturii atribuit de mine celor care au lansat ideea de \"fatalism mioritic\". Deci este un limbaj de cartier, in care \"smecher\" inseamna cel mai tare, cel mai bogat, adica un fel de lider. Am vrut sa subliniez, pe de alta parte, ca si la acest nivel rudimentar de abordare lucrurile sunt evidente. Iar la nivelul semanticii este corect. De fapt e o ironie amara. Partea a doua a textului este incrancenata, vehementa, patetica chiar, si la un alt nivel de comunicare. Puterea mesajului - daca exista - vine, cred eu, si din acest dublu limbaj. Se prea poate, totusi, sa fi gresit...

Multumesc pentru incurajari. Doamna Adriana Lisandru, nu cred ca avem ceva mai interesant de facut pe lumea asta, decat sa ne dedicam unei idei majore. Asta intr-o perspectiva strict pragmatica. Pe de alta parte nu cred ca suntem mai sanatosi mental daca ne lasam invinsi, confundand dezamagirile cu adevarul. Eu, unul, n-o sa-mi abandonez niciodata treaba pe care o am de facut, numai pentru ca toti ceilalti nu si-o fac. Am totusi o banuiala: cred ca multi oameni isi fac treaba lor, dar nu stiu unii de altii. Poate ca e nevoie de ceva sau de cineva care sa-i polarizeze. Iar daca n-o sa reusesc, n-o sa zic ca nu se poate, ci doar ca eu n-am putut. In fine, vom muri si vom vedea.

Ba da, e Sibiu. Credeam ca va referiti la statui. http://www.aurelm.com/?m=200709

Multumesc pentru reactie. Fotografiile la care va referiti sunt facute insa la Praga. Confuzia este explicabila prin amprenta germanica a constructiilor si sculpturilor urbane. \"Si vars-o in gradina, printre crini\" este versul corect. Sper sa nu piarda prea mult in comparatie cu ce ati inteles dumneavoastra. Inca o data, multam.

Multumesc tuturor pentru aprecieri. Domnule Sămărghițan, exista o carte. Exista si o poveste a acestei carti. Din motive complexe si complicate, eu am refuzat sa-mi public versurile in volum. Anul trecut mi-au fost \"furate\" poeziile, de doi prieteni. Impreuna le-au editat intr-o carte, la Junimea. Am aflat de ea abia inainte de lansare. Iar lansarea a fost de ziua mea, anul trecut, in Sala cu oglinzi a Uniunii Scriitorilor. Sala a fost arhiplina. Toti \"subiectii\" mei ca jurnalist, in cei 18 ani de presa, au fost acolo si stateau la coada la autografe (Margareta Paslaru, Cristian Topescu, Felicia Filip, scriitori, artisti plastici, generali, oameni din guvern etc.)Daca as fi fost consultat in vreun fel, cartea n-ar fi aparut. Asa, a fost tiparita impotriva vointei mele. Concluzia mea: un asemenea dar, o asemenea restituire, se intampla o data in viata unui om dintr-o suta. Cartea se numeste \"Salonul refuzatilor\". Din pacate nu mai exista, fizic. Cineva (altcineva) a avut insa grija sa o difuzeze online. O puteti gasi la adresa:
http://www.scribd.com/doc/12364056/Miron-Manega-Salonul-Refuzailor.

Cum sa nu? Macar aici, pe acest site, sa se faca reparatiile istorice...

\"Dimensiune tridimensionala\" e o prostie tautologica. Scuze, am vrut sa spun \"confera spatialitate\"

Va multumesc pentru aprecieri. As vrea sa fac insa o precizare. Aceasta VideoPoezie, ca si altele pe care le voi posta, nu are nicio pretentie de constructie cinematografica. De altfel, este realizata cu mijoacele rudimentare ale programului Movie Macker. Chiar daca aici am folosit maniera \"oldest film age\", nu e decat un simplu accesoriu pentru a pune in evidenta textul poeziei. Subliniez aceasta, pentru a nu crea confuzii si pentru a nu-mi aroga priceperi pe care nu le am. Rostirea este cea care da dimensiune tridimensionala versului (lectie invatata de la Nichita si Cezar Ivanescu) dar aceasta dimensiune s-a cam pierdut, de la Gutenberg incoace. Cartea tiparita a generat, in timp, fetisizarea textului scris. Asadar, VideoPoezie inseamna, in acceptia mea, poezie rostita, folosind suportul imaginii. Iar imaginea, care poate fi chiar chipul autorului, poate da versurilor un plus de persuasiune. Se pare ca subconstientul are nevoie de reprezentari vizuale concrete care nu tulbura, ci catalizeaza mesajul. Daca imaginea si vocea sunt compatibile cu poezia scrisa, mesajul acesteia castiga in amploare. Poate ca in cazul meu lucrurile s-au potrivit. Inca o data, va multumesc pentru confirmari.

Multumesc, Radule. Sper ca pe viitor sa ma descurc singur.

Am primit o steluta rosie, ceea ce inseamna ca textul a atras atentia unui editor. Dar ce tristete! Textul anterior postat de mine nu a fost remarcat. Era scris de Eminescu. Impactul lui a fost formidabil pe pagina-mama (\"Saptamana financiara\")la un public neavizat.Aici,pe acest site oarecum familiarizat cu ierarhia valorilor, nu. Daca ar fi sa ma conformez judecatii acestei comunitati (care mi-e totusi atat de draga) - ce as putea sa cred? Ce se poate crede? Ca textul lui Eminescu e prost? Nu, hotarat lucru, atunci cand trei insi iti spun ca esti beat, nu te duce sa te culci, daca stii ca n-ai baut!

O lectie zen nu poate fi inteleasa cartezian.

Aproape fara legatura cu aceasta recenzie la o carte \"despre pasari, oameni si animale\", dar in mare legatura cu nevoi si ingrijorari comune, fac aici o recomandare pe care te-as ruga sa nu o judeci gresit. Motivul adevarat este teama ca anumite tulburari risca sa ramana neimpartasite. Asa, macar stiu ca acest text va fi citit macar de unul dintre cei care au nevoie de el:
http://www.poezie.ro/index.php/press/1820746/Domina%C5%A3ia_banului_interna%C5%A3ional

S-a rezolvat. Nu stiu daca prin interventia mea sau a unui administrator. Daca m-a ajutat cineva, multumesc.