Se-aude, hăt, departe, cum cade o secundă,
Tu-ți pui rochia albă și-n păr îți prinzi o fundă.
Eu te privesc și-mi umplu un alt pahar, femeie,
Mai cade o secundă arzînd ca o scînteie
Și crapă ca
mardi 6 octobre 2009
Vichy
Marile iti curg pe coapse
Marile iti curg pe coapse si se sparg in valuri dulci.
Tie-ti dau sa gusti din visul care s-a pierdut in zare.
Tu ai fragezimea clipei
Din ciclul:
Floare, floarea mea
Mercredi, 30 septembre 2009
Vichy
1.
E borfas mosneagul
Timpul asta hitru
Care m-amageste
Cu vise la litru
Ieri sareai pe strada
Si aveai codite
Azi
mardi 29 septembre 2009
TOAMNA
ce zici de-o toamna blinda
cu pere dulci si coapte ?
auzi cum crapa-n ele
saminta-n miez de noapte
cum straluceste luna
prin plopii desfrunziti
si cum
Rapsodie in blue
Parca s-a luminat dinspre apus
Dar cerul e prea jos, cazut pe munte
Cu pletele in vint si-un pic carunte
Cernind un sunet fin cazut de sus
De mult prea sus indeajuns
Din
Desfă picioarele, iubito,
Eternitatea ne apasă,
În miezul tău dulce-mi apune,
Azi, spititul, ce nu mă lasă
De dor de dulcea ta faptură,
Să mai respir nici un minut,
Dar adevarul e,
Azi noapte în fereastră au înflorit salcîmii,
Am auzit cocoșii spărgînd în cioburi cerul.
Pe iarba din gradină s-au presărat luceferi –
Sporindu-mi mie-n taina tăcerii tot misterul
Și tu, ca o
Învierea din toamnă
Mă petrecusem peste firul ierbii
Fîn devenind sub cerul deja copt
Albeam timid și încă nu știam
De ce mă sting în visul cifrei opt...
O fi magia unei clipe doar -
Un cer
Hai sa mergem la oraș,
Să ne cumpărăm ataș
Ce să facem, fă, cu el?!
Doar să ne distrăm nițel...
Și, dacă mă duci, la noapte,
O să-ți dau ca supliment
Ș-aste două pere coapte,
Pe lîngă un
Eu sînt îndrăgostit de tine,
Dar stau, cînd treci, cu fruntea în țărînă,
Tu ești regina - și îmi ești stăpînă,
De dor de tine chiar să mor îmi vine...
Ca zeul Ra, aș vrea să fiu o clipă,
Să
Doar la tine visez, tot cu tine în gînd,
Dar ceva mă oprește, oare ce am uitat?!
Pun aici o idee și mai scriu doar un rînd...
Și îmi zic... dulcea zee... poate că a plecat...
Alte lumi o
Doi îngeri suavi
Îmi aduc aminte
Era într-o vară
Și-mi vibra în suflet
Trupul tău vioară
Arcuiri sublime
Ce mă ameþeau
Sînii tăi în palme
Abia-mi încăpeau
Erau două fructe
Le
poem -2002
Îmi aduc aminte
Era într-o vară
Și-mi vibra în suflet
Trupul tău vioară
Arcuiri sublime
Ce mă amețeau
Sînii tăi în palme
Abia-mi încăpeau
Erau două fructe
Le gustam
Oare păpădiile iubesc?
Delicată păpădie
Crești la mine în livadă,
Vin îngerii să te vadă,
Sfioasa mea păpădie.
Stai în iarbă ca un vis
Și îmi dai, sfioasă floare,
Din parfumul tău din
LACRIMÃ DE DORUL IUBITEI MELE
28 decembrie , 2002
Motto:
Am muncit și nopți,
Am muncit și zile
Pentru tine draga mea
Ca să-ți fie bine
.....................
Mă întreb adesea
De
Despre incandescența absurdului
Poezie erotică
Păpădia ta, risipită peste buzele mele,
De deasupra inflorescenței tale uimite
În devălmășia unui ritm halucinant...
Eu mă prăbușesc în adîncul
Toată viața, Tina,
Toată viața mea,
Tu vei fi lumina
Mea de catifea.
Și de mă va bate
Gîndul să dispar,
Tu vei fi, miunune,
Singurul meu far.
Tu ești înserarea,
Visul meu de-o viață,
Și
Mă iubește Maricica
Sînt mai mult decît convins
Altfel nu m-ar fi înscris
La cursuri nici atîtica
Lecția întîi ne-arată
Cum se zbate Maricica
Care este atîtica
De zici că este arată
Sa-l
Mă trezeam cu tine,
Doar că te visam.
Îmi era mai bine...
Poate aiuram!
Și, ca o lumină,
Sînul tău molatec -
Îmi punea pe tîmple
Vatră de jăratec.
Te țineam în brațe
Și te mîngîiam -
Ne
Maricica e perversă!
Stă întinsă pe dormeză
Și se joacă,
Vrea să toarcă,
N-are fus și n-are lînă -
Este spînă!
Maricico! voi să-i zic,
Și scrisoarea are plic!
Da tu vrei o acadea...
N-are
Și-a luat Maricica halat
Sub care și-a pus la păstrat
Trup\'șorul ei bun de arat
Da cine să-și pună la plug
Boișorii, cînd ea se ferește
Nu-i place untura de pește
Ea vrea un fecior de
Foaie verde Maricică
Din gurița ta cea mică
S-au tot scris istorii multe
Da cine stă să le-asculte?
Vorbe grele, idei culte
Rîuri repezi dela munte
Și apoi și niște zei
Care nu aveau
Înțelepciuni
Dacă pălăria îți este prea mică, să nu crezi că ai capul prea mare.
Orice teoremă imposibil de demonstrat este un cerc.
Dacă noi inspirăm aer, dar nu ne putem hrăni cu el, mă