Aș bea un ceai, că doar sînt om,
Da-mi place ceaiul copt în pom,
O tescovină de tulpină,
O țuică fiartă, mercantilă...
Că ceaiul-ceai nimic nu-mi spune,
Că nu e fiert, cu dor, din prune.
Ceaiul
7.
joi, 15 iulie 2005
…esen]a absolutului relativ… Catarina, bibliotecara, care \\[i sim]ea de mul]i ani sufletul prins \\n capcana definirii unei individualit`]i psihologice…
…\\nc` se
Muierea tînara e bună
Dar țuica-i țuica doar bătrină
Privește-o-n zare
Cum răsare
Ca luna plină dintre dealuri
Ca apa tremurînd pe maluri
De izul ei amețitor
Nu ești bărbat de nu ți-e
5.
Dar toate acestea p`lesc confruntate cu satisfac]ia de a-i d`rui unui st\\lp o clip` de orgasm, zicea Sandra, \\n timp ce, pe taraba zilei, Alexandra specula ploaia de spini a cuvintelor:
CAPITOLUL {ASE
Dar toate acestea p`lesc confruntate cu satisfac]ia de a-i d`rui unui st\\lp o clip` de orgasm, zicea Sandra, \\n timp ce, pe taraba zilei, Alexandra specula ploaia de spini a
REALITATEA
Un semnal din realitate este
pasarea dormind in cuibul ei
Si abia acum ne este mila
de-acel zbierat mic taiat in miei
Realitatea este frunza verde,
Visul este un tramvai cu cai
Sandra imi povestea, cu umorul ei de fecioară de dincolo de mările de nisip taiate in felii de caravanele timpului,despre cel mai mare mall din lume denumit, sugestiv, West Edmonton Mall. Înăuntru,
Ei, Elenei din Troia,
ii place albastrul.
Albastrul fiind in devenire
Cer.
Sta linga mine si imi corecteaza greselile.
Nu mi le amendeaza, doar
Imi ia existenta si mi-o inlocuieste
cu o
Te-am visat intr-o livada,
veneau ingeri sa te vada -
sufletel scaldat de soare
cu iarba de la ninsoare.
Daca as fi fost un flutur
polenu-as fi vrut sa-ti scutur,
mi-as fi dat sufletul
pe deselate, ca pe cai
trecea o dama in tramvai
si, ce era mai important,
ea respira numai din Kant!
Ii mai pindeam pe inserat
miezul dulceag si dezlinat
crezind ca-n dulcea-i cochilie
sta
imi lacrima un menuet
cu capul sprijinit pe piept
cicoarea sta si ea la soare
vag albastrita-ntre picioare
culori si umbre - asta-i tot
covor de soapte peste bot
capitolul trei
fara inger pazitor, strivit de link-urile lui Radu, cele de care depinde posteritatea noastra,simt ca imi pling ingerii Catalinei pe umeri, Cenusareasa asta care matura florile
m-am trezit intr-o zi cu un cal
ce ținea morțiș să-mi vorbească.
stătea pe toate cele patru picioare.
- și nu vertical!-
și mi se plingea
că nu-i mai place să pască.
bine, i-am zis. bea o
Cînd m-am așezat la scris, nu m-am gîndit că aș putea să imi mut inspiratia si masa de scris, cu tot ce implică aceasta (masa!), în fața unui desktop de la internet.Gabriel Lupisor m-a
IL