realitatea de care nu are nimeni nevoie

5. Dar toate acestea p`lesc confruntate cu satisfac]ia de a-i d`rui unui st\\lp o clip` de orgasm, zicea Sandra, \\n timp ce, pe taraba zilei, Alexandra specula ploaia de spini a cuvintelor: despica]i-mi venele înc\\lcite în palm` [i r`scoli]i-mi via]a, care înc` se mai \\nc`p`]\\neaz` s` se preling` prin ele, iar don Moreira Canudos, ce \\i povestea lui Sabatini despre str`mo[ii lui, care construiser` imperii ale soarelui m`cinate de racile inimaginabile, auzind parc` venind de undeva din negura timpurilor aceste cuvinte, se oprise \\ng\\ndurat [i \\ncepuse, vag derutat pentru prima oar` \\n via]a lui at\\t de fr`m\\ntat` de incertitudini [i visuri de[arte, s` \\[i priveasc` prietenii cu ne\\ncredere, \\ntreb\\ndu-se dac` ceva din toat` povestea asta avea, dac` nu vreo valoare sentimental`, cel pu]in o urm` de veridicitate spasmodic`, pentru c` realul, adic` relativul fiin]ei, nu putea avea un fundament legat de sacru, iar intimitatea profan` a g\\ndirii \\n acceptarea unicit`]ii universului nu mai merita s` fie despicat` \\n patru… Catarina, smulg\\ndu-se din acea ame]eal` aproape pl`cut` care \\i readusese \\n sim]uri m\\ng\\ieri aproape uitate, incitante [i dulci [i catifelate, se concentr` o clip` asupra chipului frumos al Sandrei, apoi oft` [i se \\ndrept` spre buc`t`ria \\n care vasele de aram` str`luceau mocnit ca j`ratecul pe pere]ii \\nnegri]i de timpurile str`vechi ce se cernuser` peste ele, [i se \\ntreb` ce anume ar fi putut s` g`teasc`, pentru c`, de[i anii zburau ca norii [i secolele se \\nf`[urau \\n jurul lor ca v`l`tucii de fum ce ie[eau dintr-o pip`, care nici m`car nu era o pip`, dup` un paradox celebru care amesteca iluzia cu halucina]ia, realul cu aparentul, cunoscutul cu necunoscutul, capra cu varza, gr\\ul cu neghina, \\ntr-un efort incon[tient [i de nest`p\\nit de a demonstra sensul [i nonsensul adev`rului de dintotdeauna, [i anume acela c` nu exista de fapt nici un adev`r adev`rat, ci numai o pulbere fin` a secundelor m`cinate \\ntre ro]ile timpului. Iat`, ziceam eu, autorul, a nins \\n Croa]ia cu fulgi de z`pad`, nu de porumb, iar \\n Provi]a a nins de diminea]` cu petalele florilor de salc\\m, cam p\\n` la ora 16, apoi, spre ora 18, mi-am pus haina de cal [i c`ciula pe cap. S\\nt eu friguros, dar s` faci focul \\n luna iunie… {i, pentru c` a venit vorba despre normal, s-o d`m pe paranormal. Eu cred c` exist` a anumit` frecven]` a emisiunilor neuronale, \\n rezonan]` cu care intr` receptorul (persoana paranormal`). Orice om poate intra \\n aceast` stare de excita]ie a neuronilor, care \\ncep s` emit` biocuren]i (impulsuri elctromagnetice!) \\ntr-o frecven]` stimulat` de emo]ie (durere, team`, spaim`, groaz`, fric`, temere, speran]`, disperare… cuvinte care exprim` o anumit` nuan]` a tr`irilor noastre - dar Ela se pricepe mai bine!), ce a fost denumit` factorul PSI. Tocmai implicarea \\n „problemele” emitorului \\i exagerbeaz` „receptorului” capacitatea de a recepta (de a intra \\n rezonan]`) cu emisiunile neuronale ale „emitorului”. Aici am avea nevoie de comentariile Ellei, dar unde o fi ea acum, prin ce nebuloas`, zodie sau galaxie o c`l`torii spiritul ei incitat de regulire g\\ndirii, nu ale lucrurilor. Sabatini se ridicase \\n picioare [i era parc` [i mai \\nalt dec\\t de obicei, sau poate c` fl`c`rile din vatr` \\i luau umbra [i i-o \\ntindeau pe pere]ii camerei, peste rafturile \\nguste pe care se aliniau cumin]i retortele [i mojarele, eprubetele cu forme curioase, ce \\ntruchipau feotu[i stelari, din care se dezvoltau universurile g\\ndirii, apa primordial` hohotea \\n ceaunul negru ag`]at deasupra fl`c`rilor [i \\n aer plutea o mireasm` dens`, vag dulceag`, de mirt [i de aloe, de miere de albine \\n care se topiser` esen]ele r`s`ritului, [i toate acestea le observase Comandorul del Rio Grande, cel care umbla mai pu]in la specificitatea absurdului, luat drept component` major` a genezei vie]ii, pentru c` el percepea via]a \\n propria ei devenire [i din scurtcircuitarea revela]iei cu ra]iunea ce]oas` de a fi dedusese acel principiu al autonomiei ideilor, care ne b\\ntuie creierii ca fluturii \\n jurul rugurilor aprinse \\n miez de noapte sub bolta stelar`, dar ce s` fi zis [i mai ales ce importan]` mai aveau cuvintele, chiar [i acelea care \\nso]esc harul sau exprim` extazul?! Moreira Canudos \\i f`cuse semn Comandorului del Rio Grande c` pe aproape, \\n incertitudinea gnoseologic` se afla [i Lory cu enigmele sufletului ei, iar Amadriada era prins` [i ea \\n jocul poeziei clipei sau poate \\n clipa poeziei, pentru c` nu mai \\n]elegeau nici ei ce li se \\nt\\mpla de o vreme, secolele se suprapuneau unele peste altele, prezentul devenea trecut [i trecutul prezent, limbajul vehicula paradoxuri transcendente, numai Catarina, bibliotecara care \\[i sim]ea de mul]i ani sufletul prins \\n capcana definirii unei individualit`]i psihologice, z\\mbea \\n col]urile gurii ei frumoase, cu buzele r`sfr\\nte peste din]ii ei n`ucitori de albi, de leoaic` aflat` \\n rut, p`rea a [ti ce se \\nt\\mpl` [i, c\\nd \\nsu[i autorul s-a a[ezat la festinul sf\\r[itului sau poate al \\nceputului de lumi virtuale, i-a \\ntins o bucat` de p\\ine [i i-a turnat ciorb` de fasole \\n vasul de lut, pe care erau scrijelite semnele cerurilor, ale \\nt\\mpl`rilor miraculoase [i ve[nice… dac` ve[nicia mai era un reper la care s` se mai poat` raporta cineva \\n lumea asta… 6. Dar trebuia mai \\nt\\i s`-mi definesc eu mie \\nsumi rolul pe care trebuia s`-l joc \\n aceast` textur` de cuvinte [i sensuri impregnate de iluzii generate de aleatoriul hazardant, pentru c` nu puteam s` fiu tot eu autorul aflat \\nafara lumii `leia virtuale [i prozaice, care se zbate \\n fiertura infinitului [i pe care doar zeii o sorb \\nseta]i de viziunea crea]ionist`, pe care le-o tot n`scocise Homer `la p\\n` \\i ame]ise [i pe ei cu at\\tea paranghelii ce li se puneau pe seam`, mai h`mesi]i parc` dec\\t muritorii de crime, tr`d`ri [i pasiuni carnale ce mergeau p\\n` la incesturi grandioase sau \\mperecheri cu muritorii, [i poate de aceea a degenerat [i stirpea lor, pentru c` ap`reau semizeii [i, cum nu aveau nici o teorie rasial`, la care s` se raporteze, se treziser` \\n aceea[i oal` a spiritului ce \\l define[te pe om, amesteca]i cu lingura de lemn a istoriei de vreun ciclop, pentru c` \\n acest joc al vie]ii [i al mor]ii, uitaser` cu to]ii de nemurire, [i oamenii dar [i zeii, [i nu le mai r`m`sese dec\\t pl`cerea ce le inunda oasele [i speran]a c` vor putea s`-i m\\ng\\ie eternit`]ii coapsele de zei]` nimfoman`… St`team \\ntr-un col] al \\nc`perii sumbre, al c`rei \\ntuneric era sf\\[iat de limbile fl`c`rilor, [i r`sfoiam un manuscris scor]os ce \\mi zg\\ria palmele [i m` ame]ea cu teorii mistice [i din c\\nd \\n c\\nd \\mi ridicam privirile [i \\i priveam pe cei din jurul meu, observ\\ndu-le nu gesturile,,, ci r`stignirea \\n r`scrucea g\\ndurilor despre infinitul catifelat ca o coaps` apetisant` de zei]` [i aroma str`lucitoare a unei idei ce se ive[te \\n cea]a luxuriant` a teoriilor crepusculare ca un s\\n de driad` sc`pat de sub bluz` \\n efortul ei disperat de a-[i transforma alergarea \\n zbor [i de a se crede ea \\ns`[i esen]a zborului \\n absolutul relativ m\\ng\\iat de eternitate cu l`comie pe miezul ei fierbinte, care penduleaz` \\ntre imagine grandioas` [i simbol delicat, reprezent\\nd poate, pentru prima oar` \\n historia impregnat` de senzorial, nu ideea de pl`cere sau viciu, ci de extaz mistic, r`stignit [i el \\ntr-o rela]ie de cauzalitate mitic`… |n buc`t`ria \\n care vasele de aram` str`luceau mocnit ca j`ratecul pe pere]ii \\nnegri]i de timpurile str`vechi ce se cernuser` peste ele, Catarina \\i pusese s` m`n\\nce lui don Antonio de Santa Estela, posomor\\tul ei st`p\\n, a c`rui frunte sclipitoare ca por]elanul era \\ncruntat` de parc` ar fi r`sfr\\nt la suprafa]` sub form` de valuri m`runte frecven]a g\\ndurilor ce i se derulau sub ea, pentru c` nici c\\nd ar fi trebuit s` se relaxeze [i s` m`n\\nce \\n lini[te acesta nu avea ast\\mp`r [i cu m\\na st\\ng` continua s` noteze pe buc`]ele de pergament cifre [i semne ezoterice, numai de el \\n]elese [i, c\\nd privea peste um`rul lui, Catarina z\\mbea amuzat`, pentru c` ea le \\n]elegea forma, \\nv`]ase s` le descifreze, dar nu se chinuia s` le \\n]eleag` sensul p\\n` c\\nd st`p\\nul ei nu le discuta cu ceilal]i [i nu le diseca nuan]ele \\n]elesurilor multiple, de parc` lumea, care era o construc]ie aparent haotic` a eului absolut p`rea a fi \\n acela[i timp lipsit` de logic` [i de ra]iunea de a fi. Cavalerii de Quadradores, Antonio de Santa Estela, Comandorul del Rio Grande, Moreira Canudos [i don Sabatini, aveau \\n comun acel joc iluzoriu al min]ilor ce se risipea \\n abstrac]iuni \\n care realul genera haos iar spiritul, lipsit de intui]ie, se risipea [i el \\n fantezii paradoxale [i misterioase, mai ales c\\nd se cernea peste el pu]in praf mistic [i nebunia lor era s` disece la infinit un adevar care nu exista nici ca sens al crea]iei [i de aici \\ncepeau acele lungi t`ceri [i m\\zg`leli nervoase peste tot, p\\n` [i pe pere]ii \\nnegri]i de secolele ce se impregnaser` \\n ei ca cenu[a din vatra \\n care focul nu se stingea nicioidat`. Dar eu nu aveam \\nc` nici o [ans` s` \\n]eleg ceva din acel manuscris scor]os, care \\mi zg\\ria palmele [i m` ame]ea cu teorii mistice ce \\mi p`reau a fi o piele de [op\\rl`, Amadriada \\i spunea o poveste Catarinei [i din c\\nd \\n c\\nd \\mi arunca o privire trist`, de parc` voia s`-mi repro[eze faptul c` o uitasem, dar, dac` nu \\n]elegeam eu \\nsumi ce se \\nt\\mpla cu mine, ce s` fi \\n]eles ea, fiin]a aia cu sensibilit`]i emo]ionante… |n Provi]a via]a curgea dup` un ritm descifrat \\n semnele de pe cer, pentru c` fiecare nor ne \\nsp`im\\nta c\\nd ne aminteam c` f\\nul este risipit s` se usuce, g\\nd care pe mine m` amuza teribil, c\\nd m` g\\ndeam c` noi, ]`ranii, nu punem numai legume la borcan, ro[ii, morcovi, castraveciori [i ro[ii, dar conserv`m [i fructele, ca s` avem peste iarn`, [i, uite, chiar [i f\\nul era o form` de a p`stra „vie” iarba pentru animale [i, c\\nd \\mi aminteam cu c\\t` poft` rumegau vacile \\n grajd f\\nul cu mirosuri aromate, de flori de c\\mp \\n care lenevea ve[nicia, m` duceam cu g\\ndul la m\\ntuirea sufletului… 7.