realitatea de care nu are nimeni nevoie

7. joi, 15 iulie 2005 …esen]a absolutului relativ… Catarina, bibliotecara, care \\[i sim]ea de mul]i ani sufletul prins \\n capcana definirii unei individualit`]i psihologice… …\\nc` se desenau umbrele acelei scene… …DAR NIMIC DIN REALITATEA… Don Sabatini se privea \\n oglinda concav`, \\n care parc` i se adunau secundele vie]ii, pentru c`, \\n cele din urm`, dac` st`tea s` socoteasc`, fiecare pic`tur` de rou` ce curgea din acel ceasornic uria[, \\n care parc` i se \\nv\\rto[au umbrele amintirilor, \\i incendiau bolta min]ii cu teorii fantasmatice [i, \\n acea nebuloas` concentric`, \\n care i se topeau amintirile, greoaie [i indecente, se sim]ea el \\nsu[i \\nstr`inat [i vulgararitatea acestor tr`iri \\l f`ceau s`-[i simt` pielea grea [i scor]oas` ca de animal h`ituit c`ruia abia de \\i mai tremur` o ven` \\ntr-un col] al t\\mplei \\necate de sudoarea rece a mor]ii… pentru c` ce altceva era str`lucirea aceea rece, focul ce \\i str`pungea sufletul [i \\i sp`rgea inima \\n mii de cioburi din care s-ar fi putut construi cu mult` migal` un mozaic ce ar fi redat, dac` nu forma trupului s`u distorsionat ca o amintire, cel pu]in o idee despre chinurile [i angoasele [i r`t`cirile fiin]ei lui, din care nu se mai aduna nimic \\n interiorul pustiit al labirintului alc`tuit din emo]ii, spaime, incertitudini… toate acele a[chii ce \\i sfredeleau sufletul [i \\i topeau esen]a de fiin]` vie, disip\\nd-o \\ntr-o continu` reflectare a cerurilor \\n oceane [i a oceanelor \\n lacrimi… dar era prea mult [i pentru el [i sim]ea c` \\i vine s`-[i sf\\[ie carnea… \\ns` privirile bl\\nde, ochii mari, fierbin]i, ai Catarinei aveau harul s` \\l deta[eze de propriile lui chinuri [i parc` se dedubla dintr-o dat`, fiin]a aceea chinuit` [i roas` de propria lui imagina]ie delirant` se a[ternea peste umbrele ce m`cinau pere]ii \\nnegri]i de Historia lumii, iar ceea ce r`m\\nea din el p`rea a fi un pumn de pulbere aurie, pl`cut` la privit, care se strecura \\n sufletul femeii [i un fel de \\mpreunare carnal` se s`v\\r[ea \\ntre ei \\n t`cerea nop]ilor ce se repetau parc` la infinit [i un orgasm fin ca praful ce se cernea din stele \\i cuprindea pe nesim]ite [i \\i proiecta \\n nefiin]`… Nu [tiu ce mai face Gabriel, \\ngerul meu care \\mi vegheaz` de pe um`rul meu drept concrete]ea silabelor ce \\mi curg din tastatur`, dar Cavalerii de Quadradores, Antonio de Santa Estela, Comandorul del Rio Grande, Moreira Canudos [i don Sabatini, s-au lini[tit deodat`, a[a, din senin, cum \\ncepe furtuna [i se izbesc pic`turile de ap` de trupurile \\nfiorate ale arborilor seculari [i se r`sucesc norii ca floarea soarelui dup` astrul \\n care ard, \\n fiecare milionime de secund`, mai multe visuri dec\\t ne-ar putea \\nflori vreodat`, nou`, oamenilor, \\n spatele t\\mplelor noastre \\nc`run]ite, nu de trecerea instantanee a timpului nostru aproape real [i vag anacronic, ci de neputin]a de a ne contura o certitudine a vie]ii [i a mor]ii, agoniz\\nd \\n via]` [i vis\\nd s` ne nemurim dup` ce ne vom fi risipit \\n eternitatea visului, nu a materiei, pentru c` \\nc` nu avem certitudinea c` materia asta, pentru care tot batem [aua, exist` cu adev`rat, dar visul, ar zice Daniela Luca, visul este gustul amar al sufletului c\\nd con[tientizeaz` c` smochinele-s azi mai amare c-o via]`… Poate c` acele radia]ii telurice care emanau random izvorau din acele procese ce nu vor fi cunoscute niciodat` de umanitate, din intensitatea proceselor radioactive petrecute sub scoar]a dulce la gust a p`m\\ntului, din care vor izvor\\ marile simboluri viitoare-am`gitoare ale umanit`]ii, cum ar fi \\ngroparea semin]ei sub brazd` [i rena[terea ei, dar teoria ignora concrete]ea realit`]ii zguduitoare, care putea fi descifrat` cu privirea, nu cu mintea noastr` cea de pe urm`, sub evidenta constatare c` acea semin]` era vie, nu trecut` \\n eternitate, cum trece clipirea, a[a c` spasmul credin]ei era cusut cu a]` [i se sf\\[ia pe la \\nchieturi, iar umanitatea avea s` urmeze orbe[te, sub biciul anatemei [i, mai ales, al inchizi]iei, aceast` fals-grandioas` credin]` colorat` de metafora mor]ii [i a \\nvierii din moarte, pentru c` totul, de la atom la fluturele de z`pad`, izvora din acel grandios proces al fuziunii atomice, cum \\l vor definii savan]ii nu peste multe secole, dar cei patru Cavaleri de Quadradores descifraser` deja, cu multe secole \\n urm`, secretul luminii increate din l`mpile scrijelite \\n piramidele timpului, [i [tiau c` nu exista nici un proces bio-chimic lipsit de radioactivitate, dar ideea era c` timpul se comprima [i se dilata pentru a p`stra chilibrul \\ntre flux [i refluxul din p\\ntecele Universului [i acesta era fenomenul cel mai greu de sesizat… Dar ce era acela chimismul vie]ii?! se \\ntrebau cavalerii de Quadradores, privind uimi]i-fascina]i-\\ncrunta]i formele de zee ale fascinantei Catarina, bibliotecara, care \\[i sim]ea de mul]i ani sufletul prins \\n capcana definirii unei individualit`]i psihologice, cea alc`tuit` din particole care, dac` fuzionau concupiscent, le-ar fi aruncat \\n aer \\ntreaga teorie privitoare la energia Universului, pe care ei se chinuiau nu numai s-o capteze [i s-o de[ire \\n \\n]elesuri, e drept, ezoterice - dar cutremur`tor de simple, ci [i s-o direc]ioneze \\n tainicele [i comprimatele tunuri psihotronice, dar spaima era aceea c` visul lor de aur se va transforma \\n arme greu de controlat vreodat`, ce vor distruge umanitatea pe dinl`untrul ei, ca pe o scoic` de valurile ce \\i patrund \\n vulv` sub forma energiei orgonice… Cavalerii de Quadradores, Antonio de Santa Estela, Comandorul del Rio Grande, Moreira Canudos [i don Sabatini Catarina, bibliotecara, care \\[i sim]ea de mul]i ani sufletul prins \\n capcana definirii unei individualit`]i psihologice… Amadriada \\i spunea o poveste Catarinei [i din c\\nd \\n c\\nd \\mi arunca o privire trist`, de parc` voia s`-mi repro[eze faptul c` o uitasem Amadriada era prins` [i ea \\n jocul poeziei clipei sau poate \\n clipa poeziei Catarina, bibliotecara care \\[i sim]ea de mul]i ani sufletul prins \\n capcana definirii unei individualit`]i psihologice, z\\mbea \\n col]urile gurii ei frumoase, cu buzele r`sfr\\nte peste din]ii ei n`ucitori de albi, de leoaic` aflat` \\n rut Sandra \\mi povestea, cu umorul ei de fecioar` de dincolo de m`rile de nisip t`iate \\n felii de caravanele timpului, despre cel mai mare Daniela Luca smochinele-s azi mai amare c-o via]` Uimitoarea Nancy M. Popa Maria B`lan Elia Sapphine ]ip`t r`s`rit ca marea din p\\ntecul meu \\n timp ce, pe taraba zilei, Alexandra specula ploaia de spini a cuvintelor