Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

Realitatea de care nu are nimeni nevoie

CAPITOLUL PATRU

2 min lectură·
Mediu
Sandra imi povestea, cu umorul ei de fecioară de dincolo de mările de nisip taiate in felii de caravanele timpului,despre cel mai mare mall din lume denumit, sugestiv, West Edmonton Mall. Înăuntru, printre alte atracții există o reconstituire a caravelei Santa Maria, cu care Columb a pornit la drum în 1492, un delfinariu, un imens bazin cu valuri, un patinoar, câteva cinematografe, o stradă cu restaurante și o infinitate de magazine de toate tipurile. Preferatele mele rămân libraria Chapters, unde poți rasfoi cât vrei cărțile și revistele, servind în același timp cafea și prăjituri de la cafeneaua din incintă, magazinul de arme, hainele de la Le Château și restaurantul Death by Chocolate. In orasul festivalurilor, de cum dă soarele, distracția se ține lanț. Nu amintesc aici decât câteva care îmi vin în minte fără sa-mi dau silința.Sigur ca trebuia să precizez că ea isi amintea, eu nu puteam decit sa-mi imaginez... Heritage Days, în care comunitatea multiculturală iși sărbătorește rădăcinile, Folk Fest, unde se bea bere pe deal și se ascultă muzica eclectică aproape până în zori, Dragon Boating, o întrecere de bărci chinezești pe râu, în ritmul tobelor și Gay Pride Parade. Și uite că tocmai era să uit de faimoasele Klondike Days, care rememoreaza zilele Goanei după Aur, cand mulți albertani au luat calea bejeniei în speranța îmbogățirii rapide.Si nu ne-am imbogatit, i-am zis eu, care voi fi trait vreodata toate acele cavalcade prin praful portocaliu, care tisnea de sub copitele cailor, era si Clint cu noi, tragea in aer, se strimba artistic atunci cind scruta departarile... si Sandra ride... ride frumos, Death by Chocolate, comandam ceva de băut, lesinăm de cald, eu o sa-mi scot haina, ii spun, dar nu am cum sa-mi tulbur constiinta, Gabriel, ingerul meu, imi sta pe umarul drept si, din realitatea lui atit de concreta, zornaitoare, cu tastatura sfarimata de furia creatiei, isi mestereste versurile, il privesc dinlauntrul imaginii, poarta o camasa bleo cu minecile scurte, mai servim în același timp cafea și prăjituri de la cafeneaua din incintă, da-mi te rog un pahar cu apa,ma rog de ea, si imi vars apa pe piept, este rece, miine vine Radu... brusc mi-am amintit ca l-am trimis la Leul de Aur, acolo unde se adună arhanghelii... Gabriel! Enter!
064.498
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
375
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

ioan lila. “Realitatea de care nu are nimeni nevoie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-lila/proza/122008/realitatea-de-care-nu-are-nimeni-nevoie

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@hanna-segalHSHanna Segal
Cu multumiri pentru Gabriel care a zornait tastatura de pe umarul drept flexandu-si penele lungi si muschii in manecile scurte ale camasii bleo, deja imi place cam prea mult de el...

Multumesc mult pentru atentie, si pentru acceptarea invitaiei la ras si death by chocolate. Citindu-te tocmai ce mi-a dat prin cap ca sarbatorim anual faptul ca Goana dupa Aur s-a desfasurat in alta parte... si nu ne-am imbogatit decat de pe urma petrolului care statea sub fundul nostru.
0
Domnule Lila, sunteti cumva acel Ioan Lila care a scris \"pestele cel mic\" si alte asemenea romane de dragoste?

0
@ioan-lilaILioan lila
Da, bogdan, eu am scris pestele cel mic - cel care este momeala pentru aia mari... si nu prea e de dragoste... dar fara comentarii... am mai scris alte asemenea... :))))identice si la fel aidoma
0
@silvia-caloianuSCsilvia caloianu
desigur, cu interes si cu placere am citit, pe parcurs, si celelalte capitole. chiar daca am tacut.

m-a incitat la culme enuntul: \"cu tastatura sfarimata de furia creatiei\", vreau sa vad \"furia\" aceasta, imi e dor sa vad o \"furie a creatiei\"...

si da, iti multumesc pentru impresia lasata unui text de al meu.

(apropo, in capitolul de mai sus ma deruteaza expresia: \"mai servim în același timp cafea și prăjituri de la cafeneaua din incintă\".)
0
@ioan-lilaILioan lila
Silvia,
imi cer scuze, dar am plecat la tara (Provita de Jos, Prahova, 0244.354.707) - atit a mai ramas din mine... m-am risipit deja pe delurile astea si ascult noaptea cum imi cinta greierii. Textul la care te referi tu, l-am luat de la Sandra Hanna Segal. Era tare frumos si, cum romanul meu se vrea a fi - la modul cel mai serios (:)))))))))))) interactiv (ce-o fi aia?!) si dupa ce i-am cerut voie... sau i-am cerut voie abia dupa ce i-am reintrodus textul in spatiul nostru virtual...
Daca ai chef sa auzi cit de sublim oracaie broastele noaptea si cit de puternic este parfumul finului, te astept aici, linga stelele... care se coc... mere argintii si dulci... ca povestile...
0
@silvia-caloianuSCsilvia caloianu
nu as avea rabdare sa scriu romane...
dar ce spui in comentariul de mai sus a trezit in mine imagini si idei pe care le voi scrie neaparat in forma in care succinta in care obisnuiesc
0