ioan lila

Îi dădeam iarbă la cal Chiar cînd ai sărit pirleazul Pe la viile din deal, Eu muiam în sare prazul Și-i dădeam iarbă la cal. D-apoi ce-am mai rîs cînd Gică S-a-mpiedicat în obială... Și am

Maricica mi-a zis că s-a ras! Într-o zi Maricica îmi spuse Că s-a ras… da’ mă mir și acum: Tu n-ai barbă… Anume… mai, fată! N-ai nevoie de brici și săpun. Și deodată mi-arată că-i

Viață de familie Parcă ieri mi-a șoptit Maricica Vestea bună că eu voi pleca, Să muncesc într-o țară în care Orice prost poat’ să facă ceva! Și-am plecat să o fac fericită, Nu-ș’ cîți ani

A mai trecut un an A mai trecut un an și Maricica, Nevasta mea de-acum, mi-a dăruit Vreo două cizme și chiar și o geacă, De unde văd că tare m-a iubit. Aseară chiar s-a dus un pic la

Cind treceam pe potecuță Cînd treceam pe potecută Maricica sta în iarbă… Aoleu, am zis: -Draguță, Popa ăsta are barbă! Sta culcată Maricica Și la soare se bronza... M-am apropiat de

Baladă pentru Maricica Avea un batic de mătasă Pe sprincenele ei dulci tras un pic… -Maricico, esti tare frumoasă! Aș fi vrut atunci să îi zic. Statea Maricica la poartă, Și eu m-am

Pentru Elena Prin grădina cu mărar Te vedeam, Eleno, rar, Cînd treceai pe potecuță, Nici prea-naltă, nici micuță. Culegeai flori de lumină În poala ta de albină. Pasăre cu zborul lin, În

Să luăm un evantai de cuvinte deșucheate: Păr... steaua de la miezul nopții... vîlceaua cu anemone Flori pestrițe ce îmi provoacă nostalgii euforice Adică nu voiam să mă gîndesc la nimic...

Tu ești minunea unui secol pur În care doar lucereferii apun Dar, cînd mai ies la zbor și alte flori Tot tu cu visul tău mă infiori

-Cauta-mă, dacă n-ai altă treabă, Du-te pe dealuri, numără frunzele de mesteacăn! îmi zice Elena din Provita de Sus, și Măria, mă-sa, se pregătește de înserare, aprinde televizorul, pune ceaunul

Iubirea este doar un semn celest, O floare grațioasă sau durerea Că nu putem visa la infinit, Că florile își fac singure mierea... Hei, Tina, undeva ai disparut... Mi-e dor de floarea noastră

din marul tau Adam muscind avid s-a si trezit pierdut in alta lume Si de-aia chiar si azi il vezi murind aceeasi vina iar sa si-o asume dar tu sa iti pui marul la pastrare, ca sa nu-l pierzi,

De ziua ta... un trandafir Va inflori in glastră... Si sus pe cer va străluci, Mereu, aceeasi astră! Acelasi cer va străluci In panoplia vietii, Si noi mai sintem... străluciri In pragul

DE CE TREBUIA SA MOARA DIANA? De ce trebuia sa moară Diana? Cu ochii ei albaștri a mai pierit o stea Si poate că imperii eterne or să moară, Dar noi o să rămînem, cu sufletul, la ea… Un

Ma, careva s-a uitat strimb, Si-a masluit masura... si ce sa mai... aia... cum ii zice... Cintarim! Pen\' ca... drumul asta... intotdeauna duce... Precis spre... cum ii zice?! Tintirim?!

EPITAF Pentru mine \\nsumi – Ioan Lila (pentru cine altcineva?!) Aici zace acela… ce n-a voit nimic, Dar a rivnit la toate... si a pierit, in fine! Nici umbra lui nu are, acum, vre-un

Se dedica superbei poete Marilenne Adrienne Le Poeme de Grignan L-am citit mai alt\'an, Erau florile coapte Ma pierdusem in noapte Iarba verde fosnea Grea de visuri si ea, Ce de ginduri

Te-am iubit de-o viata cred ca m-am nascut Cu aceasta vina ca te-am cunoscut Poate-n alta viata poate chiar acum Ne-mplinim noi visul unui trup comun.. Si ca in oglinda, cind ne regasim Ne

TE-AM IUBIT DE TINAR Te-am iubit de tinar, mai eram imberb, Luam luna in coarne ca un pui de cerb, Aiuram pe strada si visam frumos: Ca te tin de mina si mergem pe jos Ca fosneste frunza

TE-AM IUBIT DE TINAR pentru TINA Te-am iubit de tinar, mai eram imberb, Luam luna in coarne ca un pui de cerb, Aiuram pe strada si visam frumos: Ca te tin de mina si mergem pe jos Ca

VREAU SA IMI SPUI TINA, CARE IMI E VINA Ioan LILA Vreau sa imi spui Tina, care imi e vina Cind te chem in iarba cu fosnet duios Sa te tin de mină, sa te duc in stele Sa iti simt surisul