Balada pentru Maricica

Baladă pentru Maricica Avea un batic de mătasă Pe sprincenele ei dulci tras un pic… -Maricico, esti tare frumoasă! Aș fi vrut atunci să îi zic. Statea Maricica la poartă, Și eu m-am oprit s-o admir, Era capodoperă, artă, Un suflu suav de zefir. -Auzi, Maricico, aș vrea, Să pun mîna o clipă, un pic… -Băiete, problema e grea, Nu ai voie să-mi faci mai nimic! Mă cere înti de nevastă. Deocamdată ti-e drum interzis. Să nu crezi că eu mi-s vreo proastă, Dar te înteleg propriu-zis. Mai la noapte, de treci prin gradină, Și eu, dacă n-oi fi atentă, Te-oi lăsa să pui mîna, că-s fină, Dar să nu-mi faci, băiete, vreo fenta! -Dar bine, frumoaso, eu doar Pe batic am dorit să pun mîna! De altceva nici n-am habar... Maricico, mă jur, tu ești zîna.