REALITATEA DE CARE NU ARE NIMENI NEVOIE

CAPITOLUL {ASE Dar toate acestea p`lesc confruntate cu satisfac]ia de a-i d`rui unui st\\lp o clip` de orgasm, zicea Sandra, \\n timp ce, pe taraba zilei, Alexandra specula ploaia de spini a cuvintelor: despica]i-mi venele înc\\lcite în palm` [i r`scoli]i-mi via]a, care înc` se mai \\nc`p`]\\neaz` s` se preling` prin ele, iar don Moreira Canudos, ce \\i povestea lui Sabatini despre str`mo[ii lui, care construiser` imperii ale soarelui m`cinate de racile inimaginabile, auzind parc` venind de undeva din negura timpurilor aceste cuvinte, se oprise \\ng\\ndurat [i \\ncepuse, vag derutat pentru prima oar` \\n via]a lui at\\t de fr`m\\ntat` de incertitudini [i visuri de[arte, s` \\[i priveasc` prietenii cu ne\\ncredere, \\ntreb\\ndu-se dac` ceva din toat` povestea asta avea, dac` nu vreo valoare sentimental`, cel pu]in o urm` de veridicitate spasmodic`, pentru c` realul, adic` relativul fiin]ei, nu putea avea un fundament legat de sacru, iar intimitatea profan` a g\\ndirii \\n acceptarea unicit`]ii universului nu mai merita s` fie despicat` \\n patru… Catarina, smulg\\ndu-se din acea ame]eal` aproape pl`cut` care \\i readusese \\n sim]uri m\\ng\\ieri aproape uitate, incitante [i dulci [i catifelate, se concentr` o clip` asupra chipului frumos al Sandrei, apoi oft` [i se \\ndrept` spre buc`t`ria \\n care vasele de aram` str`luceau mocnit ca j`ratecul pe pere]ii \\nnegri]i de timpurile str`vechi ce se cernuser` peste ele, [i se \\ntreb` ce anume ar fi putut s` g`teasc`, pentru c`, de[i anii zburau ca norii [i secolele se \\nf`[urau \\n jurul lor ca v`l`tucii de fum ce ie[eau dintr-o pip`, care nici m`car nu era o pip`, dup` un paradox celebru care amesteca iluzia cu halucina]ia, realul cu aparentul, cunoscutul cu necunoscutul, capra cu varza, gr\\ul cu neghina, \\ntr-un efort incon[tient [i de nest`p\\nit de a demonstra sensul [i nonsensul adev`rului de dintotdeauna, [i anume acela c` nu exista de fapt nici un adev`r adev`rat, ci numai o pulbere fin` a secundelor m`cinate \\ntre ro]ile timpului. Iat`, zicea autorul, a nins \\n Croa]ia cu fulgi de z`pad`, nu de porumb, iar \\n Provi]a a nins de diminea]` cu petalele florilor de salc\\m, cam p\\n` la ora 16, apoi, spre ora 18, mi-am pus haina de cal [i c`ciula pe cap. S\\nt eu friguros, dar s` faci focul \\n luna iunie, nu mi se pare prea normal… {i, pentru c` a venit vorba despre normal, s-o d`m pe paranormal. Eu cred c` exist` a anumit` frecven]` a emisiunilor neuronale, \\n rezonan]` cu care intr` receptorul (persoana paranormal`). Orice om poate intra \\n aceast` stare de excita]ie a neuronilor, care \\ncep s` emit` biocuren]i (impulsuri elctromagnetice!) \\ntr-o frecven]` stimulat` de emo]ie (durere, team`, spaim`, groaz`, fric`, temere, speran]`, disperare… cuvinte care exprim` o anumit` nuan]` a tr`irilor noastre - dar Ela se pricepe mai bine!), ce a fost denumit` factorul PSI. Tocmai implicarea \\n „problemele” emitorului \\i exagerbeaz` „receptorului” capacitatea de a recepta (de a intra \\n rezonan]` cu) emisiunile neuronale ale „emitorului”. Aici am avea nevoie de comentariile Ellei, dar unde o fi ea acum, prin ce nebuloas`, zodie sau galaxie o c`l`torii spiritul ei incitat de regulire g\\ndirii, nu ale lucrurilor. Sabatini se ridicase \\n picioare [i era parc` [i mai \\nalt dec\\t de obicei, sau poate c` fl`c`rile din vatr` \\i luau umbra [i i-o \\ntindeau pe pere]ii camerei, peste rafturile \\nguste pe care se aliniau cumin]i retortele [i mojarele, eprubetele cu forme curioase, ce \\ntruchipau feotu[i stelari, din care se dezvoltau universurile g\\ndirii, apa primordial` hohotea \\n ceaunul negru ag`]at deasupra fl`c`rilor [i \\n aer plutea o mireasm` dens`, vag dulceag`, de mirt [i de aloe, de miere de albine \\n care se topiser` esen]ele r`s`ritului, [i toate acestea le observase Comandorul del Rio Grande, cel care umbla mai pu]in la specificitatea absurdului, luat drept component` major` a genezei vie]ii, pentru c` el percepea via]a \\n propria ei devenire [i din scurtcircuitarea revela]iei cu ra]iunea ce]oas` de a fi dedusese acel principiu al autonomiei ideilor, care ne b\\ntuie creierii ca fluturii \\n jurul rugurilor aprinse \\n miez de noapte sub bolta stelar`, dar ce s` fi zis [i mai ales ce importan]` mai aveau cuvintele, chiar [i acelea care \\nso]esc harul sau exprim` extazul?! Moreira Canudos \\i f`cuse semn Comandorului del Rio Grande c` pe aproape, \\n incertitudinea gnoseologic` se afla [i Lory cu enigmele sufletului ei, iar Amadriada era prins` [i ea \\n jocul poeziei clipei sau poate \\n clipa poeziei, pentru c` nu mai \\n]elegeau nici ei ce li se \\nt\\mpla de o vreme, secolele se suprapuneau unele peste altele, prezentul devenea trecut [i trecutul prezent, limbajul vehicula paradoxuri transcendente, numai Catarina, bibliotecara care \\[i sim]ea de mul]i ani sufletul prins \\n capcana definirii unei individualit`]i psihologice, z\\mbea \\n col]urile gurii ei frumoase, cu buzele r`sfr\\nte peste din]ii ei n`ucitori de albi, de leoaic` aflat` \\n rut, p`rea a [ti ce se \\nt\\mpl` [i, c\\nd \\nsu[i autorul s-a a[ezat la festinul sf\\r[itului sau poate al \\nceputului de lumi virtuale, i-a \\ntins o bucat` de p\\ine [i i-a turnat ciorb` de fasole \\n vasul de lut, pe care erau scrijelite semnele cerurilor, ale \\nt\\mplarilor miraculoase [i ve[nice… dac` ve[nicia mai era un reper la care s` se mai poate raporta cineva \\n lumea asta… Gabriel, ENTER!