Poezie
Reqviem pentru mine însumi
1 min lectură·
Mediu
Tu, care nu m-ai văzut niciodată plîngînd,
Tu, care n-ai ucis niciodată,
Te-ndepărtezi ca lumina topindu-se blînd
Din nevăzut murmurînd: Niciodată!
Niciodată mai trist, niciodată mai blînd!
Ca frunza de plop luminînd retezată
Sub bocancul cazon al acestui orînd:
Niciodată, nicicînd, nicăieri, niciodată.
Edgar Poe, histrionul, de m-ar prinde furînd
Acest fir de cenușă curată,
I-aș șopti, ca și ție, acuma, plîngînd:
De ce tu, de ce eu, nicăieri, niciodată?
Vei mai fi, vei mai sta, într-o baltă de rînd,
Nufăr alb încrustînd o erată
A obștescului mîl, pînă cînd, pînă cînd
Va-nceta acest muget, acest plîns: Niciodată.
014.143
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miron Manega
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Miron Manega. “Reqviem pentru mine însumi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miron-manega-0010364/poezie/95898/reqviem-pentru-mine-insumiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IMIMioana matei✓Aceasta este o poezie superba. Aproape insuportabil de trista dar superba.
0