Nicolae Popa

Fotografiile sunt o dovadă în plus că au fost prezenți (poeticește, dar și fizic) colegii noști de pe Poezie.ro. Însă cînd trec la comentarii... citeZ:

\"Atât cei care au mai avut ocazia să guste din elixirul poetic desfășurat în ambianța Deko-ului,..\"

\"cât și curioșii veniți în premieră s-au convins pe deplin că savoarea inimitabilă a cenaclului agonic,\"

\"alta, de fiecare dată, e datorată în primul rând evitării rețetelor, prescrierilor șablonarde\"

\"sau propagandei zornăitoare bătând monedă pe autoreferențialitate;\"

\"discuțiile, interpelările și schimburile de idei pornesc de la spontaneitate, imprevizibil, deschidere dialogală,\"

\"opiniile și formulările ținând cont de „statusul” poetic, cel care garantează condiția „inter pares” a participanților.

\"Circumstanțele recentei ediții au propus lecturării autoare insolit alese,\"

\"...al căror filon comun l-a constituit tocmai activitatea literară în același mediu virtual: Cătălina (Katya) Chelaru, prezență în același timp inedită, dar și mult așteptată, alături de Ela Victoria Luca, carismatica editoare Ela, de pe urma activității căreia beneficiem cu toții.\"

De fapt, mă întreb în ce măsură acest \"mediu virtual\", expus în cuvinte, ne aparține și dacă este reprezentativ pentru textele expuse de noi în acest \"mediu virtual\"?

În rest, prețuire definitivă pentru toți cei de pe poezie.ro!

Constantin,
nu prea mai știu ce să spun după ce am descoperit acest poem al tău, descoperit deja de atâtea co-muri-lume. Felicitări! Îți stă bine așa:
\"molfăind vapoare pe sub poduri larg deschise\"

Sigur că e ceva deosebit. Adică, deosebit de fragil. Și tomai de aceea deosebit de fin/poetic:

\"ca o diligență
cu spini în flăcări
alunec prin mahalaua gîndurilor\"

\"printre oasele calde
se prelinge speranța –
un fel de mercur –\"

Pavel,
Simt că ești înt-o formă de zile mari. Această frîntură de proză este de o densitate (literară) maximă. Nu te supăra dacă mă strecor ca un \"partizan\" și anunț, cel puțin pentru agoniștii din Chișinău, că mâine seară, luni, orele 18.00, la Casa Scriitorilor din Chișinău, vom trăi o seară literară cu Vlad Gatman. Așadar, Vlad Gatman la Club Literar!

Un poem tulburător (ca să nu zic f.b.). Dar se recomandă a fi citit cu ușa cât mai bine închisă. Strecor pe sub ușă, întru prețuire publică, acest segment de drum prăfos:

\"tu mă priveai ca de obicei cu aceeași curiozitate de bărbat
mirosind a praf și a drumuri străbătute îndelung în căutarea mea
nu-mi mai era teamă și nu-mi mai era frig
femeie ai strigat du-te și adă apă mi-e sete
când m-am întors nu mai erai acolo\"

(în copilărie
am căzut de pe o lebădă albă
m-a lins un câine pe față
și nu m-a durut)

Mihai, ai toată prețuirea cititorului din mine!

Frumos, subtil și, daca-mi dai voie, amețitor de amețite întru poezie acester randuri:

\"noaptea ne pândește la ochiuri de ferestre
așteptând să ne dezbrăcăm trupul de ziuă
să ne scuturăm lumina de pe umeri... \"

O iarna cu troiene cat mai mari in continuare!

\"M-am trezit singură deodat
Sprijinită de gard
(Ei, mda! începeți a-mi spune:
gardul, oriunde în lume,
călăuzește pe margini,
un drum, o cărare,\"...

...\"că Iubirea adoarme
întotdeauna,
cu fuga în gînd.
că totul pe pămînt
e doar culoare, sau
cocoare trecătoare\"

Felicitări, Liliana! Voi fi cu ochiul pe tine!

\"păsările trezite în toiul nopții începură să cânte\".

Un cîntec antediluvian.
Plăcut mult.

\"păsările erau cuminți albastre sonore
cântăream penele culorile orele de zbor\"

Roxana,
Lectura textului/poemului tău e o aventură în sine. Mai întâi trebuie să mă adaptez la prezența \"persoanei care scrie\" (\"Cine sunt eu și cine ești tu...\"), ca mai apoi să încerc aerul tare al poeziei care apare prin desișuri, precum poienile în pădurile putrede, și care aer este de-a dreptul alpin:

\"Inima-mi intră într-un tic-tac
Dinții au inceput să-mi crape,
Iar carnea mi s-a innegrit\"

\"Mii de ochi goi mă chemau la tine.\"

\"Aseară când citeam din tine
Regăsind frânturi din mine.\"

Acolo unde suntem mai mult ai poeziei decât ai propriului jurnal intim reușim să gustăm și din ceea ce se cheamă \"neînțelesul tuturor înțelesurilor\", adică din poezie. E doar o părere. Voi pune însă versurile citate în pomul meu de crăciun, plăcându-mi mult!

Sărbători fericite!

\"Sufletele mari au voință, cele slabe doar dorință...\"

Am și eu o dorință -
să limpezim rândul următor:
\"înfrânge teama de a dorințelor nerealizare\"
întru clarificarea sensului dorințelor...

Imcitant final:
\"ai aștepta cu răbdare să răsară mlădițele voinței?\"

Sărbători fericite!

Cristina,
Ești foarte mărinimoasă. Mi-ai dăruit întru plăcerea lecturii aceste bijuterii de Crăciun.
\"buchete de nori
spre piscuri inegale\"

\"sub clopotniță
pulberea unui fulger\"

\"în aerul trist
parfumul unor clipe
întorc amintirile\"

Apa vâscoasă („plină cu oameni”) neliniștește și înspăimântă. Dar suntem „la cina deschisă duhurilor”. Felul acesta al tău abia șoptit de-a ne / de-a te descrie prelinsă (-și) peste anul ultim face să mă simt, ca cititor, deja golit „ de măduvă”
„și ne vom fi spus binecuvântări
unul celuilalt
în zorii pierduți printre oase”
Iar taina tuturor tainelor care merită bineînțeles cu de-asupra de măsură ca „Dumnezeu să ne dezlege / pântecul” constă în faptul că
„niciodată lumea nu va vedea
cum ies din noi părinții
și părinții părinților”

Un poem profund scris cu delicatețea divină a mersului pe apă.
Ela, Crăciun Fericit! „nimic nu va stinge copilul”, inclusiv copilul din iesle!

Un desen însorit de lumina unui soare ascuns într-o direcție necunoscută. Ce dovadă răscolitoare de iubire:
„Îmi trimiteai aripi
ca să-mi ajung din urmă visele „
Câtă nevinovăție față de apariția semi-întunericului:
„fără să știe forma copacului
ce i-a furat soarele”
În fine, câtă îndemânare:
„mâna mea oarbă a învățat să construiască
un Dumnezeu întreg”

Nuta, Crăciun Fericit!

Așadar, revin. Deși, nu ai corectat. Îmi dau seama însă că s-ar putea să-l limpezești pe „odișnește” prin „odihnește”, abia după zilele de odihnă, când vei reveni la serviciu ( probabil, marți, dacă faceți Crăciunul pe Nou, în pofida hotărârilor de guvern). Vorba e că acest ultim rând este esențial pentru înțelegerea textului și a entuziasmului meu față de acest text:
„căci, chiar Tu ești singurătatea
în care El se odișnește duminica.”
Pe fundalul acestei singurătăți dumnezeiești, într-adevăr, e atât de nemaipomenit să n-ai cu cine să te cerți „atunci / când o întâmplare face / să verși s(o)are pe jos...” În general, a scrie despre singurătate înseamnă a luneca în patetic. În cazul tău nu deranjează deloc nota patetică, deoarece singurătatea de duminică „e cel mai greu s-o stăpânești / fiindcă toți sunt plecați de acasă / lăsându-te pe tine să fii și dădaca / singurătăți(i) lor”.
Mai mult decât atât: „vine un moment când singurătățile, toate, / îți scapă de sub control, făcându-și de cap / și nu mai poți face nimic decât să te lași pradă / furiilor lor.”
Totul în acest poem amintește de vals al celor care nu există decât în singurătatea lui Dumnezeu, Care se odihnește Duminica. În fond, niciodată nu suntem mai singuri ca atunci când ne odihnim. Găsesc în textul tău o formă extrem de personală de a interpreta originile singurătății noastre.

\"plină frecvență\"
și corectura (știu că îți faci foarte bine meseria în acest domeniu la editură), observată și de Ela, ca să pot reveni cu o stea!

Sunt de-a dreptul tulburat de aprecierile voastre. Acum stau și mă întreb dacă nu cumva anumite texte ne curg neașteptat de expresive tocmai datorită faptului că apar oarecum în marginea literaturii. Așa îl simt eu pe acesta, mai puțin literaturizat. Iar reacția pe care o resimt din comentariile cu care mă onorați e și un fel de-a mă încuraja să calc, poate, cu mai multă îndrăzneală în zonele unde sunt cel care sunt și nu neapărat cel care îmi doresc să devin odată și-odată prin literatură...
Uh, dar mă tem că mi-a ieșit un răspuns prea literaturizat.

Vă doresc din toată inima Sărbători Fericite și gânduri bune celor dragi!

Chiar că nu pot să nu-ți mulțumes încă o dată pentru du-o! Silvia, ai un ochi deosebit! Mă vreau comentat cât mai fes de către tine și de către toți cei care la Chișinău există întru poezie mai ales datorită acesatui Site al nostu!
De fapt, cei mai mulți dintre noi am ajuns aici datorită ție! Și cu atât mai mult mă onorează steluța ta!

Silvia,
Mulțumesc. Voi schimba imediat în \"du-o\"! Habar n-am cum de-mi ieși \"du-le-o\"... Nu mă gândeam deloc, la \"Dula\" rusească. Mă gândem la du-o lor, ai intuit exat... Dar dacă sună prea \"basarabenește\" - schimb. Imporatant e să vadă tata (\"tuța\", cum îi zic eu, de la tătuța, de la tăticuțu, de la tădicu, de la Marin Preda, defapt, mai ales că și eu sunt Nicolae...) Îți mulțumesc foarte mult pentru aprecierea faptului că îl apreciezi pe fiul lui tată-meu!
Mulțumesc și pentru corectare la vine. Mulțumesc pentru că suntem întu Poezie!