o întâmplare de la celălalt capăt al lumii

prea multe repetitii \"m-am, m-ai, le-am,\" etc, remarc tonul nostalgic totusi, parerea mea e ca e un poem previzibil, mai ales finalul..

sincer, îți dau dreptate, ei, o poveste-poezea de duminică, poate zilele viitoare alta mai reușită, știi și tu cum e, nu poți fi genial tot timpul:)

mulțumesc pentru semn

salut:)

Dincolo de munți, eu am întrezărit deșertul,iar urmele lui, după un anume ceremonial introdus, par semnele pașilor LUI. Ceva îmi impune să adaug o nuanță de sfâșietoare rugă creștină, iar, în acest caz, finalul e o dramatică despărțire de credință, din motive încă neexprimate.
Ce să-i faci, ăsta e rostul cititorului, să vină cu propria-i amprentă. Atunci când textul nu o impune, se spune că nu merită atenție.
Eu aș fi spus \" nu-mi mai era teamă și nu-mi mai era frig \"

desigur, interpretările sunt la îndemâna cititorului,

am modificat, inițial cam așa fusese formulat dar am tot revenit asupra textului încercând să mai elimin din încărcătură

nici nu știi cât de mult mă bucur să te regăsesc în pagina mea

o zi bună

Poate fi chiar El din cer,
Poate fi și Lucifer
Poate fi iubit sau zân -
Cititorul e stăpân.
:)

cum vii tu mereu să o scapi pe elian de încurcături:))

mulțumesc,

o duminică frumoasă:)

Un poem tulburător (ca să nu zic f.b.). Dar se recomandă a fi citit cu ușa cât mai bine închisă. Strecor pe sub ușă, întru prețuire publică, acest segment de drum prăfos:

\"tu mă priveai ca de obicei cu aceeași curiozitate de bărbat
mirosind a praf și a drumuri străbătute îndelung în căutarea mea
nu-mi mai era teamă și nu-mi mai era frig
femeie ai strigat du-te și adă apă mi-e sete
când m-am întors nu mai erai acolo\"

sunt un cititor foarte atent al textelor și comentariilor tale, iată de ce aprecierea ta înseamnă mult pentru mine

îți mulțumesc

din Port au Prince la munti si toamna. Este impresionanta capacitatea ta de a crea un cadru natural pentru fiecare poezie, iar povestile, emotiile, iubirile se pliaza pe atmosfera pe care o creezi. Totusi, peste tot singuratatea, sentimentul de pustiu pe care ti/l lasa absenta lui, a personajului tau este aceeasi, la fel de sfasietoare la fel de frumoasa.

Tristă și frumoasă poveste.Câteva neclarități am,totuși:

1.Începutul părea promițător.Nu văd niciun motiv ca el să fi plecat tocmai atunci.Nu cumva ai întârziat,când te-ai dus după apă, câteva ore și nu ne spui?

2.Versurile
“erai singur undeva peste munți
nu te mai puteai întoarce acasă
dar era târziu dragul meu era târziu
vulturi sătui însemnau depărtarea”

mi-au inspirat o altă intrebare:

Tablou-acesta, cu o tentă sumbră,
Îmi stă în fată într-un con de umbră,
Deci, luminează-mă, te rog, nițel,
Zii-mi: “- Vulturii erau sătui de …el?”

poezia e scrisă, restul ține de interpretările pe care fiecare cititor dorește să le ofere textului...

îți mulțumesc pentru lectură și însemnare

scuze, abia acum am observat comentariul tău, ce aș putea să spun, va veni primăvara și poate odată cu ea și o anume schimbare de ton:)

îți mulțumesc pentru apreciere și lectură mai ales că, dacă mă gândesc bine, ești pentru prima dată pe pagina mea, orice cititor nou este pentru mine binevenit, bine primit

să ne citim cu bine

poezia asta e
urma unui strigăt
care trebuia să țină 2 oameni legați

în dimineața aceea am închis încet ușa casei tale
apoi am plecat
și nu ne-am mai întâlnit niciodată

un final pe gustul meu

de fiecare dată când treci printr-o poezea scrisă de mine e semn bun,

îți mulțumesc

Hu cumva ai întârziat, câteva ore și nu ne spui?
Chitul Grigore

Eu nu mă prea pricep dar cred că dacă se întorcea după câteva ore nu avea loc drama.A plecat toamna când era praf și s-a întors iarna când era zăpadă.Sau și mai grav, a plecat la vârsta a treia și s-a întors la vârsta a patra.Așa-i fiecare înțelege ce vrea de aia-i frumoasă poezia!

acum îmi cer scuze că mă bag și eu în discuția ta de aici cu Chitul Grigore...

aici nu este o dramă ci doar o poezea, cu siguranță autorul îți mulțumește că ai trecut pentru prima dată prin pagina lui

PS: poate se va înțelege odată că dana banu nu scrie jurnale, rebusuri, răspunsuri la commuri sau texte agonistice, dana banu scrie poezie, bună sau rea, slabă sau puternică dar scrie cu detașare...

despre mine se spun multe

uneori ascult foarte atentă

încă o dată îți mulțumesc pentru prima ta trecere prin pagina mea

să ne citim cu bine