ascultă-mă

dana draga te-am ascultat si mult mi-a placut
ma asculta si tu pe mine si puen altceva in loc de lascive
nu se potriveste caramida aceasta in zidul de piatra al poeziei :)
drag e.

nu schimb niciun cuvințel din poezeaua aceasta, uite așa...ca să te burzuluiești tu la mine, na, și nu ai decât să vii să mă demolezi cu argumente edificatoare că tot am să spun mereu și mereu că basarabenii de pe agonia scriu bine(poezii), uite așa:))))

acum serios vorbind, îți aduc grabnică mulțămire, lascivul acela rămâne, își are sensul lui...

dar cine știe...poate tot recitind textul cu ochelarii pe nas voi găsi de cuviință să schimb ceva pe ici pe colo, că doar ne aflăm într-un atelier literar

mă bucur să te văd citindu-mă, sincer

încă o dată îți mulțumesc

Prea vrei sa le multumesti pe toate, bata-te fericirea... poemul este printre cele bune... iata concluzia:

\"suntem încă lupi în alergare continuă
înfometați sfârtecăm
rămășițe de lună\"

e aici, prietene, o spaimă, o frică, dana banu îmbătrânește dar tot lup(ă) rămâne...

uneori mă gândesc la toate cuvintele pe care le aștern în ochii lumii, uneori îmi vine să mă duc fericirii și să tac, alteori mă gândesc că totuși se va naște o lumină într-o zi și din noi(noi adică dana banu)

cu respect(te citesc),

1. pietrele noastre ne așează prin lume popasul
(Dana)

Hansel e fiert și Gretel disperată
Căci pe cărarea cea întortocheată
Aruncă-n urmă pietre colorate
Dar le culege Elian pe toate.


2. suntem încă lupi în alergare continuă
înfometați sfârtecăm
rămășițe de lună
(Dana)

Lup(a)-ntoarsă către lună
O mărește. Poftă bună !

ce să mai spun, zâmbetule al poeziilor mele, sunt tristă, chiar cred că aceasta e o poezie bună, cu siguranță va trece neobesrvată de restul lumii, știi, uneori mă gândesc că strig în pustiu...

îți mulțumesc

\"asculta-ma Iann\", ziceai in primul nostru cerc, atunci, cand cu piatra albastra. si povestea asta aduce a olomorfie matematica... in care ceva se gaseste si-n partea reala si-n cea imaginara... mi-e greu sa te citesc altfel decat din \"atunci si acum\"... in acelasi cerc, cu atunci si acum pe (in) acelasi punct.

\"Luna este iar gravida, lumineaza iarba-n zid/ Doar tu spui ca-i sfarteacata, a golire si a vid/ Iar indemnul ascultarii tine-n el si gol si plin/ din parfumul asumarii asteptarii de senin...\" asculta-ma! ziceai intr-o seara... Asculta-ma! raspunde ecoul... a cata oara?

si te ascult, si te aud, (pe sarite, dar te aud si ce inca n-ai spus): \"sunt sigură că într-o zi… se va naște o lumină
ea va purta un nume împotriva tăcerii
ascultă-mă
nisipurile ard tamarinii înfloresc încă o dată
praful desenează semne pentru călătorii...
spre fii oamenilor am întins astăzi nada\"

luna este iar gravida, s-a atins de Infinit...

tamarinul este lăcașul influențelor nefaste- poate de aici ar putea începe întreaga poezie, pe care am citit-o pe nerăsuflate și am găsit, ca de obicei, simboluri și numere semnificateive care îl atenționeză pe cititor să vadă mai departe de cuvinte. sfârșitul l-am citit și eu așa:
\"suntem încă lupi în alergare continuă
înfometați sfârtecăm
rămășițe de lună\"

revin,

Iann, Profesore, matematica rămâne pentru mine un teritoriu străin, am citit cu mare atenție comentariul tău și repede îți spun că îți mulțumesc pentru el, îți mai spun că e cazul să pui o erată pe aici sau ceva adăugitor că altfel, zic zău, ochii cititorilor nu știu ce vor înțelege dar cu siguranță nu va fi de piatră albastră:)))chiar cred, pentru că te știu, că poți spune simplu dacă această poezie ți-a plăcut sau nu, aștept să treci cu un comentariu lămuritor;

miruna, aici nu sunt semne îndepărtătoare, aici este o poezie și atât, revenirea ta cred că îmi este mai mult decât necesară

vă mulțumesc

Tu nici nu stii ce simplu ti-am spus ca textul acesta este ca o functie \"olomorfa\" de perfect (ca sa evit integrala curbilinie pe un contur inchis si-n acelasi timp sa nu mai spun ca sunt indeplinite o serie de criterii ale perfectiunii...) Sigur ca pietrele albastre-si au concretetea lor ideala... (vezi, diacriticile se subanteleg, dar \"alomorfa\" nu inseamna nimic pe cand \"olomorfa\" inseamna foarte mult... ai inteles, elian... ca Iann nu trage cu prastia sa stinga stelele...

Am avut și eu un proiect în care încercam să repar pietrele, dar m-a dovedit apa, focul și cerul.

da\' poezeaua îți place au ba?

dar până la urmă, nu îmi spune nimeni în față dacă această poezie place sau nu?

ce să mai spun, Iann, spun mulțumesc și tac din gură:(

Prea dulce totuși și nu e destul de însiropată.

prea acru acest comentariu al tău și nici nu are destulă sare

Poezia are-n ea o mie de versuri. Mi-au placut si versurile in parte, si proiectiile meditative, si seceta care a cazut peste tarile naostre... scanteia care lumineaza noaptea orasului, vocea care canta in desert si praful care deseneaza semne pentru calatorii care vin dinspre miazanoapte... Ei bine, mi-a placut ca o integrala muzicala cantata cu instrumente noi... Explicit.... tac si ascult peste ce mi-a placut...

vă mulțumesc, prieteni, cred că pentru seara aceasta chiar mi-au ajuns comentariile, revenirile și precizările

să ne citim cu bine

Apropie-te puțin să nu audă ăștia...buzzzzzzzzz....să crăpe fierea-n tine de frică.

îți mulțumesc pentru comentariu, ai stil(de polițist)

cred că am să șterg poezia mâine deci poți să stai liniștit...

o seară bună

am ascultat \"un nume împotriva tăcerii\" precum \"scânteia ce luminează noaptea orașului / poartă numele meu\". un semn ebraic ferecat \"cu 7 lacăte în sipet\", invers cunosterii noastre; fiinte intre mangaierile \"celor care ne-au iubit\"
bine-nteles, \"suntem încă lupi în alergare continuă / înfometați sfârtecăm / rămășițe de lună\" - superb
felicitari, dana banu
\"pietrele noastre ne așează prin lume popasul \"

cu stima, blueboy

tocmai voiam să închid fereastra când ai apărut, am scris poezia aceasta cu sufletul despicat, de puține ori mi se întâmplă în lumea asta virtuală(prin care trec râzând, fie vorba între noi) să mă iau în serios(sau să îi iau pe ceilalți în serios), de data aceasta
am scris cu zâmbetul ascuns în buzunar și așteptam o vorbă la drum de seară, ai spus o vorbă aici, asta cu siguranță dana banu va ține minte...

îți mulțumesc

PS:buzzzzzzzz....păcală, iaca nu șterg textu\' mâine, na:)))

Dana,
orice piatră, sau cuvînt ne așează undeva...
interesantă și frumoasă această poezie...construită în trepte, cu știința poeticii și a talentului, ca o dorință nemărturisită. Ar merita să ai mai multă încredere în tine.
cu prietenie,
p.parvescu

îți mulțumesc pentru apreciere, nu este vorba de neîncredere ci despre o nemulțumire constantă,

mi-e teamă de autosuficiență ea e primul pas spre ratare, sunt sigură, iată de ce privesc mereu cu un ochi critic spre textele mele

cu aceeași prietenie,