felinarele din Port au Prince

Regrete pastelate ale dorului de ducă. Prieteni se pare sunt cauza neîmplinirilor tale. O broșă de lux pe care o porți cu mândrie și orgoliu...limba română. De ce nu?

aici nu este o neîmplinire este un autoportret

nu este(neapărat) o filă de jurnal este o poezie(cam desculță, e drept)

nu este niciun regret e o poveste de seară

broșa de lux se păstrează încă nu gândesc într-o limbă străină

PS: n-ai cumva 10 lei?

Poți să mă vinzi, dacă iei ceva pe mine însemnează că sunt un prieten de valoare. Nu!

ei vezi, asta spuneam și eu

mulțumesc:)

Te-așteaptă un poet în Port au Prince
sub felinarul de curând aprins
căci singur i-a pierit de tot elanu\'.
El știe că te cheamă Muza Banu.

ei, Dan Norea, cred că tu scrii catrenele acestea înainte de a scrie eu poezelele:))

da, aista e un catren de 10 lei adevărați, acuma sunt mai bogată:), dacă de la zgârcitu\' de viorel păcală nu am scos nimic iată că tu ai venit la timp potrivit:)

mulțumesc, salvamarule:)

anotimpuri ale implinirilor, anotimpuri ale neimplinirilor...oameni care te asteapta dar nu au nevoie de tine acolo, oameni care nu te asteapta dar au nevoie de tine aici... imi place, e f sugestiva pentru anumite stari de spirit pe care le incerc si eu.

această scriere cu siguranță este un motiv în plus de a amâna iar și iar vremea plecărilor. Autoportretele prietenilor și broșa lor de lux ne țin încă aici.
Sunt iar și iar fermecată de atmosfera unică pe care reușești să o creezi în fiecare poem.

Leonard Ancuța, Mina Loa, cu bucurie vă regăsesc și aici, semnele voastre prietenești mă onorează

să ne citim cu bine,

(mereu) in cautare de gasire...
evadare, (a)plecare, (re)intoarcere - deodata cu felinarele din Port au Prince.

cuidat - \"că un poet de renume m-a făcut muză pe veci și apoi m-a ucis într-o dimineață / aruncându-mă pe fereastră de la etajul 10\" - poate fi cheia poetica
\"și câte și mai câte\"

(inca) o poezie reusita. nu stiu deca \"mă voi gândi la limba română ca la o broșă de lux\". de acu\' (cine stie?) \"poate voi bea o cafea la nisip în barul lui Noemi\"

in doua spatii...aceiasi lume cautandu-ne...
fain

cu stima, blueboy

Buna poema ai scris . Propun ca varianta :

\"stau închisă-ntr-un oras, ca-ntr-un trup cu geamuri mate\"

Superb final ti-a iesit. Bravo Danut. :)

Absolut fabulos poemu\' asta!!! Da\' sa nu ma entuziasmez prea tare, cine stie cite frumuseti ma mai asteapta. :)Eu nu stau deloc închis \"într-un trup și într-un oraș cu geamuri mate\". :) M-ai bucurat.

cornel, vecine, e un text simplu și direct ca mine, nu are nevoie de chei dar la o adică, de ce nu, puțin mister nu strică:))

dane, am modificat oarecum, ideea e că iată mă simt datoare acum față de tine, îți dau ție ăia 10 lei de care am făcut rost când am primit catrenul de la Dan Norea, uite așa rămân eu mereu cu buzunarele goale:)

vă mulțumesc

se pare că răspunsul meu pentru Cornel și Dan a intrat o dată cu commul tău, abia acum l-am văzut, eu îți mulțumesc pentru generoasa apreciere, sper însă să nu rămâi dezamăgit citind și alte poezii scrise de mine

bine ai venit pe poezie.ro și în pagina mea:)

Atât valorez eu , nimic. Când altele spun că sunt o mină de aur.

no, nu te supăra frate, io spuneam că nu te vând, asta era ideea, nu mă aflu vreo vânzătoare de prieteni:))

seara bună

mulțumesc de reveniri, prietene,

ehei Dana Dana
boemă la ferești
în pijamale
plicitisită de amabilități bucureștene
de Lipscaniul ca o carte cu poze....

\"sună telefonul încă un prieten are nevoie mâine de mine aici

și vremea plecărilor se amână mereu și mereu\"

asta e jalea , vremea plecărilor se amână mereu și mereu

sper că ai schimbat biletul

probabil titlul comentariului meu a fost perceput gresit
era un citat din text

cu riscul de a ma repeta, poezia este deosebita

neverendingo, dacă nu mă mai tot suni atâta poate am să ajung să și cumpăr biletul acela până la urmă, să te văz atunci pe cine mai comentezi,hmm, pijamale, auzi, mi-ai spus-o:))

Gheorghe Troacă, mulțumesc pentru apreciere, am citit inclusiv comentariul din offtopic, țin să te asigur că un cititor nou este întotdeauna un prilej de bucurie pentru mine

vă mulțumesc

si eu inainte sa plec m-am plimbat pe lipscani trei zile de la un cap la altul i-am privit pe toti bucurestenii in ochi cateva doamne chiar mi-au zambit niste copii s-au speriat si-au plans mi-am cumparat un dictionar roman-roman sa nu cumva sa uit limba aceasta si-am plecat aveam zece lei in buzunar(de aur)am fost matelot o vreme vanator de balene intr-o mare care s-a scufundat am invatat sa beau whisky fara apa stau intr-un bar in pot au prince si te astept
däi naibii de bucuresteni

Traianule, la aproape 40 de ani(mă dau mare:)) e dificil și uneori enervant să fiu tot aceeași fantezistă debordantă de la 20(mai ales pentru prietenii mei:)) acum eu ce să mai spun, îți mulțumesc;

Mircea, emire, ia-mi și mie un Jack Daniel\'s, spune-i lui Noemi să mi-l treacă în cont și să pună acolo și o cafea la nisip pentru tine, ajung imediat, stai, sună telefonul...poate ajung mîine, tu așteaptă, într-o zi am să ajung cu siguranță:))

salut, băieți, vă mulțumesc

Drumurile lui elain sunt uneori abisuri. Ea trăiește, dar trăirea ei e subțire și \"discretă\". Cât de mult din iluzie a fost doar închipuire? Asta nici ea, poate, nu știe.

Privirile Danei poposesc atunci pe necunoscuți, ca pe o carte străină cu poze, pe etichetele valizei bunicii, învoaltă praful de pe un suflet ce se simte ca un câine în iarnă. Iar gândul se-ntoarce spre timpurile simple ale unor 20 de ani, când mai credeai în trenuri, în gări, în 10 lei cu care să cumperi o lume.

Lumea însă nu mai e simplă și propria inimă îți joacă feste. Vine atunci un timp când te plictisești de \"amabilități\", ori \"finețuri\" ieftine. Vine timpul când poveștile despre tine încep să te amuze, de conți, de pictori, de Paris, de poeți. De etaje.

Cel care așteaptă, să nu mai aștepte, căci \"plecările se amână mereu\" și o mie de motive \"te țin departe\".

E vremea deziluziilor, ori a trezirii? Cine știe? Felinarele din port, oricum, se aprind singure.

știam eu o poantă cu felinarele, da\' nu ți-o spun ca să nu -ți stric fiesta!
oricum, văd că e o luminație p-aci!...

Călin, îți mulțumesc pentru comentariul tău atât de apropiat de litera textului

Ioane, nu te mai văd, ai trecut ca un tren de lux printr-o haltă stingheră, da\' dacă ai trecut eu mă gândesc că e semn bun

mă bucur că nimeni nu a observat mereurile alea din strofa 4 ce își cară cu îndârjire pumni în cap(mă duc să le scot)

vă mulțumesc

PS:poate scoate cineva cu inimă bună a treia stea, nu că nu mi-ar place de ea:)

Din punct de vedere al construcției și al stilului, poezia este scrisă foarte bine. Limbajul este pragmatic și eficient, mesajul nu este disturbat de cuvinte inutile, s-a preferat unitatea frazeologică, ideea principală este accentuată imagini,(trecerea de la o imagine la alta se face rapid).
O poezie foarte bună.

și eu care mă gândeam că aici e doar o personală aiurea încadrată la poezie pentru care o să iau pumni în cap de la toată lumea, asta ca să nu mă exprim neacademic și să povestesc aici despre șuturi în fund:))

Andreea, îți mulțumesc pentru comentariu, un limbaj pragmatic și eficient spui tu, uite, cu sinceritate îți spun că la asta chiar nu m-am gândit,

trebuie să recunosc, de câte ori treci prin pagina mea mă uit mai atent peste textele mele

îți mulțumesc pentru apreciere

să ne citim cu bine

Mi-ai adus aminte de Otilia lui Calinescu...

Viata reala ma priveaza din ce in ce mai mult de site. Acum mi-am dat seama ca uneori imi lipsesc textele tale! (avertizez ca nu sunt un om al vorbelor mari)

Aici faramele de introspectie si valoarea sociala si psihologica a textului nu scuza talentul, ci il completeaza.

Daca te-ai plictisit de amabilitati bucurestene... Ardealul te (re)asteapta cu bratele deschise :))

Mai las un semn mic, din cand in cand, sa imi aduc aminte (mie) ca exist. Revin, ca-mi place,

ei, Bogdane, bucuroasă te regăsesc în pagina mea, nu mai spun nimic despre capitală că sar bucureștenii pe mine:))încă mă aflu trăitoare prin această glorioasă metropolă în rest...accentul mi-e intact:), spui că mă așteaptă Ardealul...oarecum pompieristic, lozincard și patetic îți răspund că Transilvania este acolo unde sunt eu și aceasta îmi este îndeajuns, de felul meu sunt înainte mergătoare, pasul racul încă nu l-am îmvățat

textele mele sunt aici și te așteaptă oricând prietenoase

îți mulțumesc,

servus:)

învățat