C. vitae I – Bolero - Liliana Hanganu

Bref !

M-am trezit singură deodat

Sprijinită de gard

(Ei, mda! începeți a-mi spune:

gardul, oriunde în lume,

călăuzește pe margini,

un drum, o cărare,

o viață, sau, poate,

așa, ca o părere,

un ochi nestemat

în cocon de brocart

uneori blestemat

de iele nocturne

de zile în spume)

[Ei bine, nu! Cunoașteți

starea de “Je m’en fiche!”

Gata! Deja ești “affiche”,

sau: “Fichez-moi la paix!”,

Tot aia… Un rînd în 2

alt rînd în 2, nope?!

- Dar, nu mai eram doar noi! –

De(s)/p(r)inde de fire,

de miere, de fiere,

uneori de nucă-n perete,

… de sare-n bucate,

alteori… de durere.

Dar despre astă parte

nu se vorbește în lume,

cică nu e de bonton,

așa că rămîne-ntre noi,

... sau poate, cine știe,

e doar un fel de a spune,

că Iubirea adoarme

întotdeauna,

cu fuga în gînd.

că totul pe pămînt

e doar culoare, sau

cocoare trecătoare,

unde și (pe) corpuscul îl doare!

*Adik, fix în pix!]

București, 17 octombrie 2006

C. vitae I – Bolero