NMnica mădălina
Verificat@nica-madalina
.
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
cred ca asa izbucniri teoretizante sunt uneori cel mai dureros mod de a declara asumarea neputintei de a lecui retrospectia.
mai cred ca textul acesta e o esplanada a umanului, o concentrare a tot ceea ce adela doar sugereaza in alte scrieri. imi place ca generalizeaza pentru a crea puntea cu lectorul. si culmea, acest impersonal aparent inhata.
intre a fi si a avea, se opteaza de multe ori pentru a trai. asta am vazut eu aici.
mai cred ca textul acesta e o esplanada a umanului, o concentrare a tot ceea ce adela doar sugereaza in alte scrieri. imi place ca generalizeaza pentru a crea puntea cu lectorul. si culmea, acest impersonal aparent inhata.
intre a fi si a avea, se opteaza de multe ori pentru a trai. asta am vazut eu aici.
Pe textul:
„Astenie" de Adela Setti
0 suflu
Contextaici astazi e mai mult aer, e mai rapida trecerea de la o senzatie la alta, dinspre o emotie catre reversul ei sau catre adancirea ei exacerbata. iar exacerbarea are in acest text o finete a realizarii, ca si cum s-ar da tarcoale din ce in ce mai apropiat. si simti inhatarea, furia, insingurarea, refularea, ca si cum iti trosneste mintea, pe nepregatite.
si totusi e un text pregatit, dar nu in sens de cautat, nici ca stare si nici ca emotie, ci un text intrinsec si spontan ingrijit, de aceea mai concentrat si mai graitor.
dualitatea moarte-viata e bine sustinuta de limitarea la cele doua ganduri si la cele doua mari arii semantice: corporalul, prezent ca termen de comparatie si marinul, prezent ca decor. apoi aceeasi alternanta si in final \"o duc bine, alteori sunt cam trist\", toate in sinceritatea lejera, simetrica, dar grea, specifica autorului.
pentru acestea las semn (it\'s nice to have you back)
si totusi e un text pregatit, dar nu in sens de cautat, nici ca stare si nici ca emotie, ci un text intrinsec si spontan ingrijit, de aceea mai concentrat si mai graitor.
dualitatea moarte-viata e bine sustinuta de limitarea la cele doua ganduri si la cele doua mari arii semantice: corporalul, prezent ca termen de comparatie si marinul, prezent ca decor. apoi aceeasi alternanta si in final \"o duc bine, alteori sunt cam trist\", toate in sinceritatea lejera, simetrica, dar grea, specifica autorului.
pentru acestea las semn (it\'s nice to have you back)
Pe textul:
„acum despre mine, iubito" de emilian valeriu pal
Recomandat0 suflu
Contextstaticul din prima parte se sparge intr-adevar dureros si timid prin gestica incercarii de salvare. da, viata confruntata cu realul mortii, intr-o imbratisare cumva candida, care atenueaza responsabilitatea, prin adancirea neputintei.
repetitia aceea a tinutului in brate (mai intai a vietii, apoi a obiectului dragostei), ca trecere de la eu catre celalalt, concentreaza, cred, intreaga cruce pe care o anunti la inceput.
imi placu, de aceea ma lungii aproape cat intreg textul tau.
repetitia aceea a tinutului in brate (mai intai a vietii, apoi a obiectului dragostei), ca trecere de la eu catre celalalt, concentreaza, cred, intreaga cruce pe care o anunti la inceput.
imi placu, de aceea ma lungii aproape cat intreg textul tau.
Pe textul:
„de dragoste" de elis ioan
0 suflu
Contextizolatorul si identitatea... alegerea acesteia versus impunerea ei in functie de norme conventionale. mi-s dragi tare temele astea. de aceea imi place cand le regasesc precizate frust, puse in discutie aproape pe fuga. caci fuga sau lipsa ei pot defini departarea sau apropierea.
pana la urma, textul acest aimi confirma o banuiala, anume ca identitatea si insingurarea is date nu de izolare, ci de individualismul durerii.
pana la urma, textul acest aimi confirma o banuiala, anume ca identitatea si insingurarea is date nu de izolare, ci de individualismul durerii.
Pe textul:
„nu se mai poate nimic" de ioana negoescu
0 suflu
Contextrecunosc, m-am invartit pana la oboseala in acest text. are o constructie solicitanta, intrucat se complica in a doua parte, unde capata caracter moralizator, sententios. iar break-ul de la mijloc (\"simplu\") devine astfel si mai derutant.
prin toate astea pastreaza insa coerenta cu titlul, caci vindecarea ca dezmortire nu poate fi decat sinuoasa.
si tare mi-au placut versurile 7, 8 si 9; is o nostalgie a luciditatii.
prin toate astea pastreaza insa coerenta cu titlul, caci vindecarea ca dezmortire nu poate fi decat sinuoasa.
si tare mi-au placut versurile 7, 8 si 9; is o nostalgie a luciditatii.
Pe textul:
„somnul taumaturg" de dan mihuț
0 suflu
Contextdulapul, inghesuiala si titlul, The Cure. sau de aici a si pornit.
trecerea din sertar in biblioteca si apoi in alta camera unde se va intampla o ardere parca nu are cursivitate, desi ca idee nu e rea.
cred ca ar merita putina \"restructurare\" acest text.
(si typo la \"o\' sa\")
trecerea din sertar in biblioteca si apoi in alta camera unde se va intampla o ardere parca nu are cursivitate, desi ca idee nu e rea.
cred ca ar merita putina \"restructurare\" acest text.
(si typo la \"o\' sa\")
Pe textul:
„Close To Me" de Cornel Ghica
0 suflu
Contexte cosmopolit acest text, trece prim multe \"peisaje\", cadre, referinte. de aceea ii solicitant.
ma rezum sa recunosc ca tequila nu da mahmureala. e o luciditate camuflata.
(totusi, parca sine ar merge mai bine decat siesi, in versul 18)
per ansamblu, e o dizertatie derutanta:)
ma rezum sa recunosc ca tequila nu da mahmureala. e o luciditate camuflata.
(totusi, parca sine ar merge mai bine decat siesi, in versul 18)
per ansamblu, e o dizertatie derutanta:)
Pe textul:
„Tequila cu sare, vierme și lămâie" de Pteancu Laura
0 suflu
Contextacea neputinta de a gandi ar fi eliberarea ultima.
de aceea las semn. concentrarea zicerii despre semnificatie e ca vinul acela pe care il bei atat de singur, incat chiar ai impresia ca ai companie.
imi place cand ioana reduce textul la cateva cuvinte. inseamna ca...
intelege
de aceea las semn. concentrarea zicerii despre semnificatie e ca vinul acela pe care il bei atat de singur, incat chiar ai impresia ca ai companie.
imi place cand ioana reduce textul la cateva cuvinte. inseamna ca...
intelege
Pe textul:
„să fie simplu. să nu însemne nimic" de ioana negoescu
0 suflu
Contexts-ar mai putea spune ca drumul experimentului acestuia este unul complicat si poate mai intim decat orice a incercat li pana acum. si asta pentru ca \"leziunile interne\" fac perceptibila asezarea in lume.
cu niste legaturi mai putin bruste (scuze pentru nepotrivirea acestor cuvinte ca tot), de la o parte la alta a unor atare poeme, cu o adancire a \"exercitiului\" de simtire in cuget si invers, cred ca relatia sacru-profan sau reciproca, asa cum le vede li, ar castiga in limpezime.
astept cu drag. inceputul e facut deja:)
cu niste legaturi mai putin bruste (scuze pentru nepotrivirea acestor cuvinte ca tot), de la o parte la alta a unor atare poeme, cu o adancire a \"exercitiului\" de simtire in cuget si invers, cred ca relatia sacru-profan sau reciproca, asa cum le vede li, ar castiga in limpezime.
astept cu drag. inceputul e facut deja:)
Pe textul:
„dacă am nevoie de ce am nevoie știu că am nevoie dar oare chiar de asta nevoie am" de Dacian Constantin
0 suflu
Contextam zis ca imi ramase la centru, adica imi placu mult si il vad ca pe ax al poeziei (parca asa se zice).
am intuit intentia finalului, cu ea in minte am lasat semnul anterior.
am intuit intentia finalului, cu ea in minte am lasat semnul anterior.
Pe textul:
„realitatea conține 90% alcool" de maria dobre
0 suflu
Contexttot cu ultimul vers am eu ce am (adica nu l-as vedea acolo) :)
pentru ca se intelege opozitia prin lipire (culmea- si de aceea ii faina), descrierea anterioara fiind suficienta, as zice.
in rest, printre vene si globule, versul opt imi ramase undeva pe la centru.
(si vezi typo la \"directi\")
pentru ca se intelege opozitia prin lipire (culmea- si de aceea ii faina), descrierea anterioara fiind suficienta, as zice.
in rest, printre vene si globule, versul opt imi ramase undeva pe la centru.
(si vezi typo la \"directi\")
Pe textul:
„realitatea conține 90% alcool" de maria dobre
0 suflu
Contextaici dezumanizarea joaca elasticul intre mecanicizare si pastrarea in regnul animal. totul in ritm zaharat. adica o intredeschidere asupra cuplului chimie a creierului - fizica din afara lui (gravitatia).
lucruri despre care copilul nu stie, de aici intelegerea de care dispune. dar mai trece ea vremea si se invata pierderea.
e o baie in memorie aici. de ea depindem, de unde si ritmul care pare sa incerce a nu rata niciun amanunt al povestii.
lucruri despre care copilul nu stie, de aici intelegerea de care dispune. dar mai trece ea vremea si se invata pierderea.
e o baie in memorie aici. de ea depindem, de unde si ritmul care pare sa incerce a nu rata niciun amanunt al povestii.
Pe textul:
„satelit artificial" de dan mihuț
0 suflu
Contextaici am asistat la un teatru al densitatii.
ideea dualitatii ca sfasiere, dozarea descriptivului si a dinamicii inaintarii, repetitia numelui in efortul salvarii identitatii, mirarea calma a personajului care se auto-initiaza in regasire sustin un autentic smuls timpului.
si cand am iesit mi-a placut ca nu stiam daca am iesit dintr-un spatiu al oniricului sau din cea mai acuta trezire.
da, o balansare intre conotativ si denotativ, o insistenta asupra a ceea ce ar putea realmente desparti sein-ul de sollen.
ideea dualitatii ca sfasiere, dozarea descriptivului si a dinamicii inaintarii, repetitia numelui in efortul salvarii identitatii, mirarea calma a personajului care se auto-initiaza in regasire sustin un autentic smuls timpului.
si cand am iesit mi-a placut ca nu stiam daca am iesit dintr-un spatiu al oniricului sau din cea mai acuta trezire.
da, o balansare intre conotativ si denotativ, o insistenta asupra a ceea ce ar putea realmente desparti sein-ul de sollen.
Pe textul:
„Calea lui Jacques" de Ioana Petcu
0 suflu
Contextpovestirea unui ritual (imbracarea) in timpul realizarii altui ritual (curatarea de teama). o secventialitate bine sustinuta (mai putin versurile trei si patru, imi par cumva superflue). ca o taina.
Pe textul:
„mon amour" de elis ioan
0 suflu
Contexteu tot citesc printre randurile unde abunda asocieri strigatoare de cuvinte. si remarc momentele in care versul se domoleste si cred ca acolo e poezia. ca in \"suntem de neatins doamne si ce ne mai imbratisam\" sau sfarsitul.
(m-am obisnuit sa fac asta, stilul autorului mi-o cere, asa ca nu ma apuc sa aerisesc taman eu, desi imi mai vine impulsul asta)
(m-am obisnuit sa fac asta, stilul autorului mi-o cere, asa ca nu ma apuc sa aerisesc taman eu, desi imi mai vine impulsul asta)
Pe textul:
„Entropie freatică" de George Asztalos
0 suflu
Contextin (a)simetria mea, nu vad de ce paranteza cand zici despre uter si cuvinte si de ce lipsa parantezei cand zici despre uter si vise.
tare faina a doua strofa, cuprinde intreaga idee. restul poate fi imaginat pornind de la ea si deci mai poate fi comprimat cumva.
tare faina a doua strofa, cuprinde intreaga idee. restul poate fi imaginat pornind de la ea si deci mai poate fi comprimat cumva.
Pe textul:
„Femei adânci" de Irina Nechit
0 suflu
Contexteu cred ca acele cute de pe gesturi pot fi valorificate independent de aceasta temporizare a cuvintelor scurte (\"da\", \"eu, \"ma\" s.a.). mai cred ca de la \"si ce daca\" incepe o alta poezie. si ca nu e un simplu punct de rasucire pe glezna ideal.
(imi placu poezia de la \"si ce daca\" incolo, adicatelea)
(imi placu poezia de la \"si ce daca\" incolo, adicatelea)
Pe textul:
„simplu" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextrevine motivul inimii (daca nu ma insel inima mare si rosie deasupra capului pe pagina ta am citit-o). si raspunsul la intrebarea care nu a fost adresata niciodata. mai mult, unul taios, trist, ironic.
e un fel de \"uite/ ce/ am/ mai/ desfacut/ eu/ de/ cand...\". mult aer pare sa fi intervenit aici. salutari cainelui galben :)
e un fel de \"uite/ ce/ am/ mai/ desfacut/ eu/ de/ cand...\". mult aer pare sa fi intervenit aici. salutari cainelui galben :)
Pe textul:
„ora t" de ioana negoescu
0 suflu
Context\"mijloc\", nu \"mijlocul\". asadar fara articolul cela. prea hotarat, dealtfel, in context
Pe textul:
„Autoportret cu Dali" de Adrian Firica
0 suflu
Contextfaina sucirea de perspectiva din ultimele doua versuri (un etc- succesorii) solicitant la nivel de sens.
imi placu imaginea papioanelor ambivalente (pot fi si fluturi, desi nu e vorba de simbolizare as we know it, cred). imi permise o respiratie scurta pe la mijlocul. perpetuizare, despre asta cred ca e vorba.
si cu voia autorului, renuntai, cand imi recitii, la \"si\"-urile din versurile doi si cinci.
\"g\"-urile imi sacadara, tot fain, intelegerea.
si mai cred ca textul acesta imi zise si despre sinteza dreptului la impresie versus expresie.
imi placu imaginea papioanelor ambivalente (pot fi si fluturi, desi nu e vorba de simbolizare as we know it, cred). imi permise o respiratie scurta pe la mijlocul. perpetuizare, despre asta cred ca e vorba.
si cu voia autorului, renuntai, cand imi recitii, la \"si\"-urile din versurile doi si cinci.
\"g\"-urile imi sacadara, tot fain, intelegerea.
si mai cred ca textul acesta imi zise si despre sinteza dreptului la impresie versus expresie.
Pe textul:
„Autoportret cu Dali" de Adrian Firica
0 suflu
Context