Mediu
am traversat republicii ca în ziua aceea
în care m-a oprit un bărbat
să mă întrebe cum pot exista
atât de frumoasă.
eu credeam că vrea să mă întrebe doar
cât e ceasul.
am roșit.
am fugit pe stradă
ca atunci
am intrat într-un magazin
plin cu inimi.
doar a mea uita să mai bată.
dacă vreți să știți, e deja ora aceea preatârzie, domnule.
044.014
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 65
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “ora t.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/233597/ora-tComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
uitarea ca presentiment; amânarea ca neputință a întrebării care n-a primit răspuns.
cu plăcerea lecturii,
cu plăcerea lecturii,
0
te retragi din dialogul tau in care ma pierdeam citindu-te...te-am urmat si azi, ora t, da e tirziu, nu te opri
0
Mădălina, mă bucur că ai sesizat. textul e mai aerisit, mai respirabil. câinele galben...este :)
Vasile, onorată de vizită...mulțumesc.
Anni, nu mă opresc. nu știu cum aș putea să mă opresc:) mulțumesc .
Vasile, onorată de vizită...mulțumesc.
Anni, nu mă opresc. nu știu cum aș putea să mă opresc:) mulțumesc .
0

e un fel de \"uite/ ce/ am/ mai/ desfacut/ eu/ de/ cand...\". mult aer pare sa fi intervenit aici. salutari cainelui galben :)