Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

de dragoste

1 min lectură·
Mediu
în ziua aceea am tăcut. ți-am privit încheieturile. nici o urmă. erai întins privirea ta îmi țintuia pașii. în spatele umerilor începea să mi se vadă crucea.
ți-am tras ploapele peste ochi o pătură sub care puteai sta ghemuit. de abia acolo mi-ai aflat chipul.
zilele mele sunt pisici înghețate carora le frec lăbuțele și ele tot nu se trezesc. le strâng în brațe nu vreau să le îngrop. tremur.
te țin în brațe. tremur.
043.984
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
75
Citire
1 min
Versuri
4
Actualizat

Cum sa citezi

elis ioan. “de dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elis-ioan/poezie/236324/de-dragoste

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nica-madalinaNMnica mădălina
staticul din prima parte se sparge intr-adevar dureros si timid prin gestica incercarii de salvare. da, viata confruntata cu realul mortii, intr-o imbratisare cumva candida, care atenueaza responsabilitatea, prin adancirea neputintei.
repetitia aceea a tinutului in brate (mai intai a vietii, apoi a obiectului dragostei), ca trecere de la eu catre celalalt, concentreaza, cred, intreaga cruce pe care o anunti la inceput.
imi placu, de aceea ma lungii aproape cat intreg textul tau.
0
@elis-ioanEIelis ioan
textele mele sunt ghemuite, de aceea comentariul tău lung le face să se arcuiască și pe mine prin ele.:) îți mulțumesc pentru comentariul atent și, în mod special, pentru felul cum ai lăsat să ajungă la tine poema.
0
@vasile-mihalacheVMVasile Mihalache
Privind în sine poetul îşi găseşte zilele, \"pisici îngheţate\". De aceea tremură şi se încălzeşte cu gândul.\" În spatele umerilor... i se vede... crucea\". Privitul în sine este o înmormântare a vederii şi o re-naştere a credinţei.
0
@elis-ioanEIelis ioan
iti multumesc pentru trecere, asa e cateodata...doar visul
0