Autoportret cu Dali

faina sucirea de perspectiva din ultimele doua versuri (un etc- succesorii) solicitant la nivel de sens.
imi placu imaginea papioanelor ambivalente (pot fi si fluturi, desi nu e vorba de simbolizare as we know it, cred). imi permise o respiratie scurta pe la mijlocul. perpetuizare, despre asta cred ca e vorba.
si cu voia autorului, renuntai, cand imi recitii, la \"si\"-urile din versurile doi si cinci.
\"g\"-urile imi sacadara, tot fain, intelegerea.
si mai cred ca textul acesta imi zise si despre sinteza dreptului la impresie versus expresie.

\"mijloc\", nu \"mijlocul\". asadar fara articolul cela. prea hotarat, dealtfel, in context

mai am un \"și\", definit drept toate!
\"g\"-uri sunt numai 5 (cinci)... dar asta este obsesia mea!

o iulzie e tot aia cu o iluzie?

sau ai vrut sa zici zurlie?

ca doar nu o fi vorba de lauzie, sau mai stiu eu ce doamne iarta apara si pazeste...

Șerban,
mulțumesc!

mă întreb ce altceva decât o PARERE se poate numi rânduiala din subsolul unui text la comentarii?!....dar aceasta este doar altceva...revenind la fratele firicenco e musai să aplaud din distanțele mele acest frumos și blând tumultos și strigător poem. În atitudinea ma să se înțeleagă Emoția. Iată am lăudat certând un poet

Pentru mine primele 4 versuri sunt cele mai intersante.
Ma trimit la relegie, temlpe, iluzia(uterul arhitectural)
construit de om pentru a refugia in el prin pelerinaj cautandu-si uterul mamei.
Mai trec
Cu respect
Djamal