Poezii

emană parfum fiecare-i fir de păr desperechere

AFAdrian Firica

0

0

scăpasem atmosfera printre degete realitatea culpabilă palpabilă fosilă-i `mi decupa-n lumină usturimea negrul fond de ochii

AFAdrian Firica

0

6

tăcereo lipită de pereții cu gust de var și umedul scrâșnind `ntinzându-te prin rame `ți-ndoaie gâtul tău pe după cuie tablou de-absurdă luminare-n lampadare

AFAdrian Firica

0

3

prinzi șobolani faci pe tine iar frica-i soră a morții născute o intersecție absurdă invidioasele mame nu-s adoptive făcând principiatul lăsatului gură cască Billy Rubin e fraierul

AFAdrian Firica

0

0

cam așa spunea că stătea-n brațe complet ambalată și că opoziția i-ar fi fost ambulantă și că numai vântu-i ideea sprinten-spiritual-captabilă în a-i coopta atenția sprijinibil așa cum și

AFAdrian Firica

0

0

ție părul și mărul că-n grădina-i goi noi stam apăruși ca paru-n vie \'colo fost-ai? tot timpul dincolo mintea ți-a părut și mărul unt de lemn tot colo fost-ai timp dincolo de

AFAdrian Firica

0

0

Prima dată … după ce-a venit ploaia de stele lucrurile s-au liniștit aparent pentru că ele căzuseră indiferente pe rând ordonat și ca la carte fără înghesuială una câte una încât nu numai aparețele

AFAdrian Firica

0

0

ia-i astea numai confort admirabil – \'n săptămâna asta stâlpi-s vijelii – dincolo-s ambigui temelii cenuși noi ion nu-s așterne încolo-s ciudățenii – bijuteriile-s tâmple sparte-n

AFAdrian Firica

0

0

se-nvăluie treaba mea de nebun ciuperci printre degete-mi put și-n doi două lucruri punând picioarele-i stau altminteri amestecând ceva iubire numărați ce-aveam noi culoare-i aveau

AFAdrian Firica

0

0

* \'ceai precum o vorbă și-o muncă: hei! hei! că na/na/na-i muzica dată-n re minor discutând cât mai e noaptea-nainte că viespile-n detalii mai și mor cu sufletul și balele-n burtă musai

AFAdrian Firica

0

0

o strig mi-e că-n alb calc negru \'n iubita mea \'n tranasă printre vegetale predici pe drum de-nceput nimeni idioții erau precum zilele ce nu lasă urme pietre de-nceput ca oamenii \'n

AFAdrian Firica

0

3

poimâine mi-am dat seama dup-aia m-am căutat prin certificate \'n buzunare erau zdrențe confuz ștampilate capăt pâmântul n-are; undeva orice-i altfel posibil am făcut un aviona din hârtie

AFAdrian Firica

0

0

picăturile când dârdâi rămân urme o transmutare

AFAdrian Firica

0

3

și în fiecare zi te ascunzi pe după degete și sună a port ilegal de magie și cum poți să faci așa ceva și latri ca un câine și după mine și e vraiște și văd și frumoasa și bestia pe

AFAdrian Firica

0

7

spui sunt vitralii și nu se trece îți spun mâine cum se colorează fețele gândul mi-e să te văd firesc împreună până-nțeleg ce n-avem scoate-mi ochii rupându-ți degetele

AFAdrian Firica

0

3

când sunt struț îmi permit să mă uit cu fundu-n limitele orizonturilor când creier și limbă de nisip am în craniu când eram cămilă-mi stabileau alții limitele orizontului când mă lăsau să

AFAdrian Firica

0

2

când vom avea timp să vorbim de dincolo să se vadă cum se-ncărunțesc păpădiile sub înviatele infinite infime petale cuvinte chircite mulțime jur împrejur obsesii noaptea insolitul pernelor

AFAdrian Firica

0

2

piedica-i un truc câte multe lunecări scapără de ce

AFAdrian Firica

0

6

scrutând iarna printre goi așa iubind copacii femeia-n poale viața-mi spun părul prind sărutând pe iarbă picături

AFAdrian Firica

0

7

Ishatar eu îs mi-am ucis prietenii mă-nchide-mă tu

AFAdrian Firica

0

7

câine-s călcâie oasele oricui mâine toate-n lună cad

AFAdrian Firica

0

5

cine-s cine-s eu oasele oricui mâine și toate-n lună

AFAdrian Firica

0

1

tăindu-ți unghiul privirile devin punct rătăcirile

AFAdrian Firica

0

5