O pagină din jurnalul dogmatic mansardat

Prima dată

… după ce-a venit ploaia de stele lucrurile s-au liniștit aparent pentru că ele căzuseră indiferente pe rând ordonat și ca la carte fără înghesuială una câte una încât nu numai aparețele ci și realitatea erau poetic netulburate

Pe urmă

… până s-a trezit mult n-a durat cineva spunând că trebuie să le numărăm babilonic și să vezi haosul născându-se și cât ai clipi găsești și piatra filosofală inutilizabilă care-i plină de defecte că nu-i întreagă că-i spartă făcută bucăți tocmai când să zici c-ai dat de-o mare scofală te trezește o adunătură de statui ce stau cu spatele la tine și orice-ai face oricum te-ai întoarce tot cu spatele la tine stau

În sfârșit

… de dai să schimbi regulile intelectarea n-are mers peste o lume așezată cu fundu-n sus nu numai că nu mai pricepeam nimic ci și ea-i complet derutat-derutată nu derutantă c-un/o cap-sulă dogmatic protejându-i viața non-aglutinant