...

tăindu-ți unghiul
rătăcit
devin
punct

Dacă ar mai fi și o tangentă, poate risipirile (sau, de ce nu,imposibilul) ar mai avea un sens. În punctul acela converg toate perspectivele, iar sinteza tuturor căutărilor, într-o viziune abracadabrantă (a mea, nu a creatorului) este tot punctul. E ceea ce rămâne după ce toate firele de praf ale risipirilor se reîntorc în punctul-matrice. Și apoi alte risipiri în lumină. Și zidul ca o carte unde chiar nimicul are preț. Bolta unde se concentrează privirile rătăcite. Dar dincolo de ea se ascunde Totul. Obrazul cerului mai risipește o lacrimă. Da, ești cu mult mai aproape.

Uitai o virgulă nepusă după acea paranteză.

Alice, George

sed omnes

(nu ați uitat. nimic!)

Aici ma opresc-
Si ma uit dupa tine
Cocor zburdalnic.

Ioana Geier