a doua mie-a nopților

uh, de-atâta sugestivitate, aș mai avea nevoie de o pereche de iriși, dar, până se inventează, fug după ochelari, să tai lumina în fâșii, să le-mpachetez (fâșiile), să țin atmosfera bine în pumni, ca să nu-mi scape și mie.

ce vreau eu să spun, de fapt, e că textul s-ar putea să fie foarte mișto, însă mi-e cam greu să-l înțeleg, adică:

?titlu: a doua mie-a nopților

?text: scăpasem atmosfera printre degete
realitatea culpabilă palpabilă fosilă-i

`mi decupa-n lumină usturimea negrul fond de ochii

?sfârșit de text.

data viitoare sper să-mi fie mai limpede. :)

m-ai pus pe gânduri: care-i diferența dintre o infuzie făcută dintr-un plic de ierburi pentru ceai și una făcută dintr-un buzunar smuls de pe piept?

...
în imponderabilitate nu prea mai ai timp pentru astfel de..., disputele fiind de alt gen!

a, da...
puteam să titrez: a doua mi-e a nopților, însă nu mi s-a părut a fi fiabil!

îmi place în mod deosebit versul doi. primul este foarte clar și eu la claritate nu prea mă încadrez.
îmi place pentru că avem verbul care transmite informația la final. ca în latină. mi-ar fi plăcut să descopăr și un acuzativ cu prepoziție, cum s-ar zice ablativul, dar versul, oricum ar fi el, sare din tiparul clasic și nu într-un mod bombastic.
iar "negrul fond de ochii" este de-a dreptul revoltator!
noroc că am calitatea asta din naștere. să despic sensul cuvântului dincolo de limitele absurdului, și evident, rezulatatul este pe măsură adrenalinei.
mi-am pregătit corzile (și vocale) să plonjez de pe vidraru.
cu bine!

yes, modern, compact, dar pentru o seara de toamna cam scurt sau?

ai trecut la scurtimea japoneza, te-ai dedat unui ritual care nu-ti permite a vorbi?
hai ca-s curioasa.

doamnelor,
doreați să fiu ceva mai...:

”printre degete
palpabilă fosilă-i
negrul fond de ochi”?