lacrima

faptul ca poemul incepe cu \"si\", inseamana ca e o continuare a ceva ce nu ai mai spus si lasi cititorii sa isi imagineze ce vor. uite cate libertate aici la tine pe pagina:)ultraabsurd.

si zapezile
impuscate de mine insami
iar secunde

mcm

... in noaptea dintre 17 si 18 se intamplase deja-n Timisoara. pe 18 Piata Operei din Timisoara era inconjurata de cei care aveau armele inca fumegande. poate tocmai de aceea, in Bucuresti, pe 21, tinerii au stiu sa puna, in tevile automatelor, garoafe albe... si totusi, unii au stiut sa profite de inocenta...

iar decemrvie, iar Craciunul, iar valmaseala si tavalugul...

fără Dumnezeu
se-ntorc în Timișoara
raskolnikovii

la bună citire..

pentru voi cu drag: mcm, imp și Dan
săvârșesc impietatea:

ca fiecare
la crima lui Ovidiu
mai toți se bagă

să vărsăm picătura de vin în memoria lor!

n-am vrut să numesc poemul: \"la crimă ...\"

acest poem este un miorlait indreptatit pe care, de ce nu, l-am putea numi Iocasta.

si de ce sa-i mai compatimim cand atat de des in ultimele vremi ne-am dori, nu-i asa, undeva in boasca subconstientului, sa fi fost noi cei care-am crapat

recunosti?

mai omule recunosti sau nu?



vorba cuiva care a scris recent pe coperta unei carti alaturi de poza lui Adrian Pintea vazuta de mine pe o taraba de carti si pe care n-am deschis-o pentru ca eram pe strada in alergare:

\"traiti ba, traiti

ca de murit nu-i mare scofala\"



adica chiar asa




TRAITI BA, TRAITI

CA DE MURIT NU-I MARE SCOFALA







puah


adrian, filozoficometafizico vorbind acuma, tu crezi ca cel care ucide e mai putin inocent decat cel ucis?



hai ba! sa fim seriosi


hai sa invatam sa murim ca de trait traiesc toti prostii

ce vrei!?
woman from tokio
ori: you kep on moving
... pentru domni pun deep purple
pentru domnisoare si doamne pun led zep

TIPÃTESCU

(bătând impacient din călcâi și întrerupându-l)

Ei! Să lăsăm frazele, nene Cațavencule! Astea sunt bune pentru gură cască... Eu sunt omul pe care d-ta să-l îmbeți cu apă rece?... Spune, unde să fie! Bărbătește: ce vrei de la mine? (se ridică fierbând.)

CAȚAVENCU

(ridicându-se și el)

Ce vreau? Ce vreau? Știi bine ce vreau. Vreau ce mi se cuvine după o luptă de atâta vreme; vreau ceea ce merit în orașul ăsta de gogomani, unde sunt cel d-întâi... între fruntașii politici... Vreau...

TIPÃTESCU

(fierbând)

Ce vrei?

CAȚAVENCU

(asemenea)

Vreau... mandatul de deputat, iată ce vreau: nimic altceva! Nimic! Nimic! (după o pauză, cu insinuare caldă și crescândă.) Mi se cuvine!... Te rog!... Nu mă combate... Susține-mă... Alege-mă. Poimâine, în momentul când voi fi proclamat cu majoritatea cerută,... în momentul acela vei avea scrisoarea (cu multă căldură)... pe onoarea mea!

TIPÃTESCU

(aproape să izbucnească)

Pe onoarea ta?... Și dacă nu pot să te aleg?...

CAȚAVENCU

Poți!

TIPÃTESCU

(pierzându-și cumpătul din ce în ce)

Și dacă nu voi? - Zi că nu voi să te aleg?

CAȚAVENCU

(îndârjit)

Trebuie să vrei.

TIPÃTESCU

(d-abia mai stăpânindu-se)

Uiți că nu e bine să te joci cu un om ca mine astfel. Nu! Nu! Nu voi să te aleg!

CAȚAVENCU

Trebuie!

TIPÃTESCU

Nu!

CAȚAVENCU

Trebuie să vrei, dacă ții câtuși de puțin la onoarea...

TIPÃTESCU

(izbucnind)

Mizerabile! (Cațavencu face un pas înapoi.) Canalie nerușinată! Nu știu ce mă ține să nu-și zdrobesc capul... (se repede, ia un baston de lângă perete și se întoarce turbat cătră Cațavencu.) Mișelule! Trebuie să-mi dai aci scrisoarea, trebuie să-mi spui unde e scrisoarea... ori te ucid ca pe un câine! (se repede năvală la el. Cațavencu ocolește masa și canapeaua, răstoarnă mobilele și se repede la fereastră, pe care o deschide de perete îmbrâncind-o în afară.)

CAȚAVENCU

(tremurând, strigă la fereastră în afară)

Ajutor! Săriți! Mă omoară vampirul! Prefectul asasin! Ajutor!

Șerban,
io castitatea mi-am pierdut-o demult.
ingenuu oi fi fost până la o vreme.
acum am ajuns și la fundul sacului cu reflexe sociale.
...
dar văd că ție îți arde să jucăm într-o piesă de teatru ...
dacă ne trezim că la sfârșitul peiesei, în loc de aplauze, dau spectatorii cu banii în noi și ne omoară?
pe urmă, în loc de comemorare, ne trezim că trebuie să lămurim cum/ce e o eroare.

personal, după 4 ianuarie 1990 nu am mai avut deaface cu Revoluția.
până și memoria îmi joacă feste!

adrian, daca te-am facut sa te gandesti la ingenuitate, si mai ales la ingenuitatea ta (fosta sau actuala sau viitoare n-are nici o importanta)

atunci

1. ma simt onorat si iti multumesc

2. inseamna ca esti inca ingenuu, ceea ce nu ma poate decat bucura pentru ca fara ingenuitate nu se pot scrie decat cacaturi ca cele care umplu cu varf si indesat revistele literare si cartile de cacat ale zilelor noastre (de cacat)

cioran a spus \"Inocenta, inocenta.... nu se poate TRAI fara inocenta!\" (sublinierea mea)

revin in scurt timp cu o invitatie la lectura

si nu, nu imi arde de nici un fel de teatru




sa te salut!

\"Narcis, în nemișcarea sa, absorbit de reflectarea sa
cu lentoarea digestivă a plantelor carnivore,
devine invizibil\"

pentru detalii vezi



http://poezie.ro/index.php/poetry/1815296/METAMORFOZA_LUI_NARCIS

sincer să fiu, mulțumesc celor care s-au jertifit ca noi acum să putem mânca pizza și să postăm liberi poezii. însă, cu părere de rău, textul tău nu prea servește nimănui,tot ce vrei să spui tu aici e că gândești cam mult și doar pentru tine... un erou al revoluției române din decembrie 89 n-ar înțelege nimic din bălăria asta a ta, nici eu, din păcate.
foarte amical

De acord cu ultimul comentariu (al lui Alberto M. Popesco). Nu inteleg cum un text de trei cuvinte (vorba vine...) are in subsol comentarii atat de multe si de lungi. Am ajuns sa filozofăm pe marginea unui... nimic.

Dragă Mira,
nu e nevoie să filosofezi - asta e o chestiune complicată.
miră-te și tu, pentru că mirarea vine spontan și trece ... repede.