Sonet „à la carte”

cam așa spunea că stătea-n brațe complet ambalată și că opoziția i-ar fi fost ambulantă

și că numai vântu-i ideea sprinten-spiritual-captabilă în a-i coopta atenția sprijinibil

așa cum și cunoscutul-necunoscut „à la carte” șade-n registrul sărbătorilor mari

dar când vine primăvara iar tratatul gogonelelor re-inventează perisabilul

idealul stă numai prin textele cu bătaie lungă și contrarevoluționare

chiar dacă atenția iar mai umblă brambura – deferentă fiind –

prezumțiile rămânând non-parțiale și chiar perfid palide

precum fiecare fir de păr ce cade și chiar contrează

dacă nu-ți înfundă amărâtul de decor prestabilit

folosindu-l acum precum a mai fost și atunci

chiar dacă nu așa cum doar hârtia igienică

echilibrează mai apoi mitic și fabulos

absolutul numai prin și cu ea ...

doar și numai cinic vorbind