Calea lui Jacques

privesc în stînga nu se aude nimic lumea e acoperită totul e pregătit îmi îndrept haina puțin cam mare pentru mine îmi ridic gulerul știu bine care e drumul pe margine stau gnomi care-mi fac semne dar eu nu mă opresc pentru că mi s-a spus de acasă jacques drumul tău e drept ia-ți pastilele și drumul tău e drept jacques de partea cealaltă o pitică se apleca peste oblovna care își pusese capul pe o buturugă vedea cum aceasta îi seamănă perfect clipește odată cu ea poartă aceeași perucă nearanjată își rotunjește buzele în același timp cu ea pentru a se sufoca sunt alături și bocesc neadevărat acest sacrificiu răsturnîndu-mă ușor pe spate depărtîndu-mi picioarele eu sunt jacques trec încet pe lîngă două femei gemene una se lasă pe spate gemînd de sub fusta cu multe jupoane i se văd ciorapii colorați pînă sus nu vreau să le deranjez sunt frumoase și au părul lung înnodat nu mai e mult pînă în centru unde mi-au spus de acasă că e o roată mare în care oameni fericiți se învîrt stînd pe niște scaune minuscule