strange reaction
doi bărbați față în față își ating mîinile un fluture mare iese din gura unuia și se strecoară în gura celuilalt întîi piciorușele foarte subțiri și lungi apoi capul antenele care ating solul
somnium (2)
îngerul meu păzitor era bisexual îmi acoperea cu o mînă privirea iar cealaltă-mi cuprindea mijlocul făceam cîțiva pași de dans un dans al orbilor îngerul meu se numea faní tu nu puteai dormi
somnium (1)
în burtă îmi crește capul tău un cap enorm fără ochi fără gît celulele proliferează înăuntru informe mîngîi această bucată de carne buricul care-mi iese în afară respir toată prin el iar cînd vreau
textul meu din iarnă și fată cu lacrimi lungi
îmi place ordinea ta cum pui hainele mele în bagaje mereu deasupra cămășilor tale să nu le amestecăm să-mi vină mai ușor felul în care așezi lingurița de cafea pe șervețel ca și cum ar fi lucruri
text conștient de el și femeie descoperită
(rezemată de un perete aproape alb) de ce îndrăgostiții seamănă cu iarna pentru că se topesc în urma lor rămîne un lichid cu un cuvînt în el nu știu nu cred (de partea cealaltă o doamnă cu burtă
jane and the stones in her stomach
îngerul păzitor îmi intră prin gură apăs mai mult se prelinge prin esofag alunecă pînă în intestin pereții moi se strîng se relaxează îngerul meu e un lichid portocaliu sub piele deasupra ești
antene în cer, mai jos nimic
într-o poziție verticală puțin înclinată spre stînga sunt cu mîinile îndepărtate ușor de corp toți oamenii sug din mine prin niște tuburi foarte lungi limfă bucăți de ficat bulbi mă îndrept
Luna Park
foarte aproape unul de celălalt eu și m. goi cum stau îndrăgostiții toți la fel timpul tău în vintrele mele iar eu îmi cos pielea ta pe trup adînc la început am lăcrimat puțin apoi n-am mai
text cu autor-miză (bărbat și femeie tristă
ioana-fără-ochi e culcată pe partea dreaptă strînsă în ea însăși alături de cine dormi acum ce gust mai are pielea ta dimineața băiețeii se joacă. e un soare pe jumătatea de jos a cerului, în
Nictalopie
tu vii din umbră să-mi apui steaua cea neagră în fiecare seară te aștept pereții cresc își înghit ferestrele iar tapetul se exfoliază mobila se sfărîmă în tăcere nici măcar nu mă zbat mă înzidesc
text cu mîna dreaptă care se agită (femeie și bărbat trist
oblovna mă întinde îmi descheie rochia îmi desface pieptul își adîncește mîinile în straturile de grăsime care o mîngîie și i se încleiază plăcut între degete cu meticulozitate îmi îndepărtează
Calea lui Jacques
privesc în stînga nu se aude nimic lumea e acoperită totul e pregătit îmi îndrept haina puțin cam mare pentru mine îmi ridic gulerul știu bine care e drumul pe margine stau gnomi care-mi fac
Absențe cu gemeni
așează-te așa în genunchi nud înlăuntrul tău gol iubind mai mult decît o face iubirea fața la pămînt m. nu e știu că respiră în contratimp pe cealaltă parte a lumii întîi mi-am ros unghiile
Anestezie
atunci cînd mamele sărută băieții în paltoane largi cu pistoale la tîmple îi mîngîie repede le zîmbesc fericit dansez într-un spot albastru plecîndu-mi capul într-o parte îmi urăsc mîna dreaptă
why she swallows bullets and stones
eram un compresor care trece pe un cîmp mare trupuri de martiri nemișcate pe jos o doamnă în negru îndepărtat cîntă la violoncel privește în pămînt iar eu înaintez încet apoi te sun să-mi fie mai
Leneene
în mansarda unde întunericul cădea mai repede unde-mi era frică să rămîn singură făceam dragoste sfinții stăteau cu urechile lipite de ușă, de pereți, cu ochii pe fereastră și tot astfel ne
textul în care nu mai vorbesc despre nimic din ce-am spus pînă acum
nu știu ce am azi mă întrebi ce ai azi aș vrea să dorm și ce dracu ce dracu caut aici în timp ce strig celalți trec mai goi mai grăbiți mai îngeri strig vînt vîntul adie părul mi se încîlcește cînd
teardrop’s plot
(first teardrop) desfac păpușa în ea nu sunt decît nișe rotițe cu zimți care înțeapă dacă apăs degetul pe ei sunt supărată pentru că mama aici nu e nici o inimă nici un stomac nimeni nu mă înțelege
pentru cine strălucesc sorii din capătul străzii?
stella splendens
desenez inimi pe caiet așa cum dan face stickere foarte vesele în negru pe cădiri respir. iar. Mi-au furat copiii. Mă scuzați, nu trebuia să încep cu asta. Trebuia să spun că mă numesc J, că am
Nocturnalii cu Layil
îmi îngheață mîinile ca o inimă se strînge pielea între riduri și pulsează sistolic azi nu am vreme să-mi așez capul în poala mamei mă- ngreunez sunt mai puțin liberă de la tălpi în sus răcoarea
Layil
îmi păstrez creierul pentru cîini și renunț la ce rămîn nu ești n-am chip dar mă desfac între ceilalți și ei spun (aureolari, calzi, omogeni) ridică-te și mergi iar mă ridic și-aș vrea copiii pe
Grafii în pereți / icoane semi-urbanizate
nu mai eram decât un fluture suferind de nictofilie ascunzându-și între aripi neterminate trupul palid în care adunase atâta ură atâta dragoste nu puteam decât să-ți spun pe nume m. și să simt cum
inviolabilitate
îmi așezam nudul pe pe un cub sacrat cine ți-a dat numele întrebau în vreme ce priveam spațialitatea confuză din care nu recunoșteam colțurile totul era plan și-mi uram conștient nașterea stam
