why she swallows bullets and stones

\"îmi suflec fusta pînă pe talie
mă uit la imaginea reflectată în oglindă a sexului gol
împietresc\"

Dar de ce ai impietrit?
Ca nu mi-e clar.
Ce s-a intamplat cand ti-ai vazut sexul gol in oglinda?

o chestie tare interesanta: stii gestul tigancilor, de a-si ridica fusta? e un gest apotropaic, cum sa-i spun, de protectie, si mai mult decit atit e recunoscut ca gederea goliciunii si a sexului provoaca uimire si, in credintele vechi, chiar moarte. chipul meduzei, de exemplu, are forma de sex, cu o gura care-i taie fata, foarte adinc, daca vrei iti si citez exact textul - cartea la care ma refer, si pe care ti-o recomand (cum am facut si cu andu, ieri) este : Sexul si spaima de Pascal Quignard.
sper ca esti mai putin nedumerit acum :)

un poem apocaliptic cu final apotropaic,care salveaza universul- nu stiu, absorbindu-l ori renascandu-l. ma gandesc ca greutatea aceea mentionata a trupului femii ar putea fi semnul unei nasteri. in orice caz, finalul da multa sprinteneala \"sit-com\"-ului

Etologul Desmond Morris pretinde in cartea sa \"Maimuta goala\" ca buzele rasfrante si rosii ale omului (singura specie de primate care poseda asa ceva) chiar sunt o replica a labiilor, avand rolul de semnalizator sexual (ca si cum omul e permanent in rut).

Acum inteleg de ce tigancile semnalizeaza apotropaic dezvelindu-si al treilea ochi atunci cand apar intrusi cu cagule si girofare in perimetrul satrei.

Acestia sunt oripilati de revelarea marelui mister al lumii care trebuia dezvaluit numai prin rituri de initiere, si incremenesc de oroare in fata numinosului terifiant, nemaiputandu-si utiliza arsenalul din dotare.

Dar atunci cum interpretezi gestul apotropaic al tigancilor de a-si presa mamelele pentru a stropi cu lapte mascatii ce fac razii in cartierele veseliei?

Ioana,
ieri a fost o zi experimentală, m-ai uimit! Dar să știi că nu mă păcălești cu subtitlul. Am văzut filmul \"Blair witch\"(sorry, am uitat regizorul) și chiar de la prima vizionare mi-am dat seama că e un truc excepțional din sfera experimentală. Ceea ce pot spune și despre filmulețul ăsta al tău! Numai bine!

mi-a placut cum ai vazut tu textuletul asta si si marturisesc obsesia mea mai veche pentru \'apocaliptica\', c;o fi venind din relatia eros/thanatos, din imaginarul medieval care mi-e tare drag sau din prezentul care ma fascineaza, dar e o manie de care nu pot sa scap inca.
merci de dimineata de trecere,

anghel, habar n-am, nu le stiu pe toate si nici o buna folclorista nu sunt, noh fac mea culpa, deocamdata

Ioana, mare comedie cu filmul ala (prima varianta, nu continuarea aia \"artistica\"). eu l-am vazut odata cind eram cu niste prieteni intr-o cabana, in padure, so... iti dai seama ce-a fost pe capul / mintile noastre atunci. e singurul film horror bine facut, sau hai, printre putinele reusite, sa nu fiu drastica. revenid la textul meu, ce sa fac, toate astea sunt in mine ca intr-un sac si le mai scot de acolo cind nu mai pot sau cind exalt.

eu remarc aci doar limbajul pus bine in evidenta prin imaginile care sunt bine jucate si mizate; Ioana, este un scenariu grozav de bun acest text; m-am gandit mult la acest poem, imi da o stare de asezare iubitoare de oameni. si, m-am gandit la jeunet si la ¨un long dimanche de fiançaille ¨unde imaginile se succed strong pentru a urma strctura de poveste pe care o regasesc la tine,

mie poezia imi apare ca un slideshow o serie de imagini atent construite astfel incat trecerea de la un cadru la altul sa nu se diferentieze pur si simplu imi apare ca o culoare rosie aprinsa pe un fond sepia,
si toata aceasta dinamica din text se invarte in jurul inceputului, care cred ca este o voziune sau un vis poate, oricum tot pe un fond sepia, apoi imaginile accelereaza cititorului accelereaza pana in final cand dinamica ia sfarsit, impietrirea in fata sinelui..
multumesc pentru implicita recomandare si pentru lectura

implicita recomandare a cartii din subsolul acestui text :)

Ioana,
revenind la filmul acela, a fost un horror bun pentru că a înlăturat o convenție. Venea ca film real găsit în pădure, iar spectatorul era descoperit, vinovat și complice crezând cu naivitate că participă la niște crime abominabile. La tine mi-a plăcut același joc al înlăturării convenției textului ca artă prin subtitlul poeziei așa de generos că mi-ar lua câteva rânduri să-l reproduc. De parcă autorul ar fi ajuns un simplu aparat de înregistrat poezia realului și nu trebuie decât să iasă în stradă să culeagă texte! Că printre ele se mai întâmplă să se intercaleze o viziune apocaliptică a celui care înregistrează e chiar mai frumos și real, o intervenție auctorială, să se vadă totuși acela care dirijează discursurile.
De aceea cred că textul merita recomandat, ca un exemplu de bun experiment!

medeea, pai e acolo o stare de indragostire si desfacere, de grptesc si frumos care se aduna spre o singura idee why she swallovs bullets and stones. ma bucur ca mi-ai amintit si mie de jeunet

ioana, lasa ca o sa recomandam alte texte, in fond, fac experimente des si sper ca imi vor mai reusi si altele. subtitlul e putin suprarealist, sau cam asa am vazut eu. despre necreditabil era o discutie mai veche pe care am avut-o cu cineva care spunea ca daca te identifici cu alte personaje in text nu esti veridic. aici incepusem cu acel compresor si apoi reveneam la imaginea \"mea\". bon, mai vorbim pe tema asta

ionut, sepia, are ceva vechi ce ma caacterizeaza si induce si o stare (dincolo de horror) grea, de tensiune. ne mai puricarim noi :)

va imbratisez pe toti,

Of of, agon ce esti. Dar nu ti-e rusine? Din cauza textelor de genul asta nu-mi iau eu BAC-ul. Intru in net cafe sa vad de mailuri si ma trezesc dupa 3 ore ca n-am facut altceva decat sa citesc pe site. Si-am uitat si de mailuri. Traiesc cate un text de genul asta atat de tare ca uit de viata proprie.
Vorba lui Oscar Wilde: \"All art is quite useless\" :))

bafta la bac! stia el Oscar Wilde ceva despre utilitarism (sau poate chiar imediatism - h. bey)...

Mărturisesc, am citit aproape fiecare articol postat de Ioana Petcu pe agonia (nici nu era greu, deoarece aproape tot ce scrie ea ajunge pe prima pagina de unde ne scoate ochii câte o săptămână întreagă) dar m-am gândit hai să mă uit și la ceva texte din astea, poetice, personale, cum or fi ele, mai recentuțe... și m-am oprit la acesta și nu întâmplător, iată, mărturisesc, ci pentrucă aici l-am găsit pe mai vechiul meu prieten Anghel Pop pe la comm-uri. Ce ar fi de zis?
Întâi că versul de debut mi se pare incorect \"eram un compresor care trece\", apoi \"campul\" acela trebuie sa fie neapărat și pueril atributat cu \"mare\", inutil, deoarece substantivul \"câmp\" conține suficientă descriere implicită referitoare la \"mare\", poate doar dacă s-ar fi exagerat \"imens\" sau \"nesfârșit\" ar fi meritat atributat. Așa \"câmp mare\" e ca și cum am zice \"apă udă\".
Apoi, din ce în ce mai rău \"trupuri de martiri nemișcate pe jos\", ar avea variantele \"trupuri de martiri nemișcate pe sus\" sau chiar \"trupuri de martiri nemișcate pe la mijloc\".
Versul trei este atât de absurd încât nu-l mai comentez că mă apucă seara (acum e ora 17). Deci, debut complet ratat, ceeace întâlnim mai rar, e și asta o performanță, de fapt o contra-performanță, nu?
Strofa a doua începe să salveze din aparența dezastruoasă, pentru că mizează pe sinceritate, ceeace îi \"iese\" Ioanei Petcu, probabil din obișnuința ei de a scrie cronică. Păcat de finalul cu osul de pește care sugerează un accident mult mai grav decât un \"nod în gât\"... aici se vede stângăcia autoarei în manevrarea metaforei \"în contextul adecvat\".
Strofa a treia este poate singura care ar putea justifica (în afară de faptul că Ioana Petcu este editor agoina) de ce acest text nu a fost trimis la Atelier. Aici \"echipamentul\" poetic este mai lucios, comunicarea începe să \"sune\" în urechile cititorului, iar iamginile sunt pline de forță. Se aude de undeva, dintr-un \"background\" și tumultul unei armate invincibile de sibmoluri, de data asta bine strunite.
Dar pentru că o minune nu ține niciodată mai mult de trei zile, vine finalul care, nu numai că e penibil scris de o autoare care are pretenția de a fi luată cât de cât în serios, dar are și serioase lacune în cunoașterea istoriei și religiei rromilor. Din nou specificări inutile \"reflectarea în oglindă\" \"sexul gol\" etc...
Cu asta plus scuzele mele cu care ți-am rămas dator știi tu de când, nu? închei,
Mița Baston

este o poza suprarealista
are toate ingredientele inclusiv înghit niște pastile mici rotunde nu-i mai aud
mănînc

imi place scenariul
imi place regia
imi place actrita din rolul principal

poema de oscar dupa parerea mea