Leneene

la statuile geloase ale lui Minulescu. sau la reclama la o ciocolata cand geloasa, ea sparge figurina de ipsos. \"suntem urîți aflînd viață- viața?\".
telefonul e anihilat dar ce faceți cu mobilele?
finalul e bun, deși poate nițel pretențios.
per ansamblu un poem mediu.

\"Receptorul pus de o parte\" imprimă ideea că stăpânii sunt mereu acasă și vorbesc la telefon și că trebuie să-i cauți insistent pt că telefonul lor sună mereu ocupat. E destul de neglijat textul, ar putea fi bun, o angoasă a sinelui care se simte asaltat.

nu-l suport pe minulescu :)
ma simt datoare sa explic ce inseamna \"Leneenele\" - sunt sarbatori de ianuarie in Roma antica
viață - am ales nedeterminarea
in mansarda aia chiar nu avem mobile
initial gindeam la fetusi, pentru final, dar era mult prea asteptat si nu era echivalentul lui homunculus

ma bucur de trecerea ta, nene-cosmine

n-am prea inteles de cine-i neglijat textul: de mine? :) in general imi puricesc binisor textele, iar asta s-a nascut de dimineata din pricina imaginii sfintilor-voyeurs.
telefonul anihilat e refuzul celorlalti si ruperea de exterior.

neata sosie!

Telefon scos din priză, deconectat, mut- sugestii de rupere de exterior.
Un text \"cald\" e neglijat. Doar dacă inspirația divină ți
l-a turnat în aur te face să-l porți exact așa. De exemplu: sunt planuri temporale diferite trecut-prezent, sau doar ...o scăpare.

planurile pe care le vezi oscilind si bine ai ochit, sunt pentru ca imi place sa vad spatiul plurivalent si timpul poate delimita intr-un fel interiorul(faceam dragoste, de ex) - poetic, trecut, ireal, de exterior - (omul trecere pe blanari), prezent, detasat, obiectiv. distantarea asta apare in mai multe texte ale mele, si contez pe ea :)

si pe tine, ioana

Prima parte m-a trimis la Nichita, cu iubirile lui prin mansarde. Aș vrea să mă înțelegi bine, nu este nicio acuză, chiar e de bine, așa am simțit eu, că trebuie să fac legături, nicidecum filiații. Și finalul mi-a plăcut, chiar dacă aici îl contrazic pe Cosmin. Sînt cîteva imagini puternice care se pierd însă într-un zgomot de font, într-un background gri.

zi de relas `n iasi:
liviule, eu cind vin in bucureti chiar stau la o masarda :) care si pe mine ma trimite la nichita, dar na, potriveala
poate e prea aglomerat, de-mi zici de background-ul gri? nici nu o puteam lasa goala (in ianuarie). ma mai gindesc la canavas-ul acesta.

multam de trecere si o zi mai relaxata si la tine

\"sfinții stăteau cu urechile lipite de ușă, de pereți, cu ochii pe fereastră\"

de ce la personale ?

nu pe blănuri? m-ai confuzionat.
Textul mi se pare bun, surprinde o relație aparte între iubire și moarte. Iubirea care se face sub privirile de peeping Toms ale sfinților (detectez aici un strop de perversiune cu iz (anti)religios), și moartea care începe din chiar momentul concepției - \"în pîntecul meu văd homunculuși cum își aprind cîte o lumînare\". Plus, absența voită din realitate și realități (\"corpurile alunecau și-n stradă trecea țestoasa cea mare prin ninsoare pe podea erau ciorapii mei cămașa ta portocalie pe care nu o suportam telefonul cu receptorul pus de o parte să nu sune nimeni să fim plecați mereu\") - absență a personajelor, căci în text acestea se strecoară, oarecum, clandestin.
Am citit cu plăcere.
Adela

andrei, e la personale pentru ca eu nu stiu sa scriu poezie, mi-am stricat proza in ultima vreme si mi-am pervertit scenariile :)

Blănari, e o strada de pe Lipscani, n-am vrut sa scriu cu initiala pentru ca am renutat la ele in acest text. O strada plina de nimicuri-amintiri pentru mine. in rest mi-ai disecat frumos \"versurile\" astea. te urmaresc prin ochean, Adela.

de aproape,

multa lume pe aci.
eu il vad ca pe un poem bun si daca e sa si afirm de ce , iata, numai jocul unghiurilor si a punerii in scena. pentru ca o asezare in scena impune un raport intre limbaj si spatiu. evident, ioana stie asta. e foarte reusita aceasta coordonata in care planurile se anunta, vin, vorbesc, se intrepatrund.
felicitari

stii, ne nastem jucausi, iar jocul presupune, pina la urma, si muliplicitate, daca tot vorbeai de aceste unghiuri diferite din \'personala\' mea.
seara sa fie placuta la paris,