Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ioana-petcuIP
Ioana Petcu
@ioana-petcu
Jurnal

Text antropofag

deconstrucția textualismului

1 min lectură·
Mediu
Eu eram deja acolo, pe acea câmpie mută, șiroind încă lactat, după întâmplarea cu inundația laptelui. Limburile se desprindeau. Eu îmi golisem intestinele, unele artere și, pentru a nu deveni prea descriptivă, începusem să mă tund ușor. Ivan intrase prin dreapta, m-a pipăit cu partea lui ciungă, a mușcat din călcâi, realizând că sunt vie. Apoi au venit ceilalți, foarte albi, abia coborâți de pe sorii lor, argiloși africați antebraț adipoși, m-au sfâșiat rotund, strigând ca într-un ritual vechi, iar eu îmi șopteam mereu ca un părinte bătrân, că nu sufăr, nu sufăr, nu sufăr. Rănile creșteau mereu, mirosea a scalp și a eviscerare, Egor îmi desfăcea un nu știu ce incolor în inimă, până când mă întinseră fibră lângă fibră pe toată câmpia. Spuneau ce frumos trup a fost aceasta. La sfârșit a venit de departe, din stânga, inefabilă, Katarina Obovna – a dansat frenetic–bacantă, publicul tăcea, rânjind larg, iar pe mine mă durea fiecara talpă a ei. M-au ars naiv și nesfânt, (dar asta nu trebuie să pară patetic sau infatuat sau eretic- melodramatic – dramosferic – fermanganat) iar din cer atârnau niște ațe ca la teatrul de marionete.
064650
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
191
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Ioana Petcu. “Text antropofag.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-petcu/jurnal/204828/text-antropofag

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ioana-barac-grigoreIG
Distincție acordată
Ioana Barac Grigore
ieri discutam cu cineva despre textualismul romanesc, despre formarea noului cititor, care nu-si mai poate permite naivitati in atacarea unui text literar, despre atitudinea fata de poezie, etc. aici, tu faci un experiment poetic care are in centru detextualizarea. este un experiment reusit, un joc bine structurat in care departajezi cu grija fibrele textului literar (intr-o stanie maniera simbolica surrealista). este un construct inteligent si cerebral, impanat de o ironie de o mare subtilitate. un ritual al dezmembrarii. nu este o \"aplecare\" asupra textului, dar o \"calcare\" in picioare a lui, complet sistematica.

poate ar trebui chiar sa faci un eseu despre textualism pe care sa-l postezi pentru mai buna intelegere a fenomenului. am avea mai putini critici nervosi si patimasi.
0
@ioana-petcuIP
Ioana Petcu
adevarul este ca am scris acest text tot in urma unei discutii, despre textualism, cind am ajuns la concluzia ca procedeul acesta a ajuns la saturatie. consider ca se mai poate spune ceva, inca, in cazul lui si intr-adevar, ioana, ai simtit bine dorinta de a-l distruge. in fond, totusi cred ca e o destructurare care vine mult mai adinca - ajungind la autor/instanta narativa, pe care l-am lasat in \"eul\" lui, mai vag, desi as fi putut detalia statutul lui.

ma bucur de mi-a reusit discursul
0
@alexandru-cosmescuAC
Distincție acordată
alexandru cosmescu
f misto txt asta... desi nu-mi prea place cand esti ironica:) dar nici nu mi-ar placea sa iei prea in serios lucrurile... mi-a amintit de vremea in care eram pasionat de budhismul tibetan si citeam enorm despre un ritual, chod pe numele lui, care anume in asta si consta - in oferirea corpului spre dezmembrare la tot felul de entitati imaginate... parca si cateva referinte la artaud... imi place cum curge prima parte, cu imagini din diferite registre... chestia asta de \'parinte batran\' din mijloc, sacrificiul asumat, creatorul distrus de personajele lui... e si ea o imagine tare misto... combinatia asta de visceral si eteric imi place mult... si figura asta a katarinei, care poate fi orice pt tine, de la initiatoare la confidenta si, acum, distrugatoare...
finalul mi se pare totusi un pic fortat si tezist... ultimul paragraf / strofa...
in rest - foarte bine lucrat, un txt marca ioana, la care tin mult...
0
@adina-batirAB
Adina Batîr
am sentimentul unei eliminari, unei goliri iar aceasta actiune oarecum onirica e indusa de un factor exterior, pare cumva cumplit, nu stiu de ce, fiindca este tot atat de voit. poate inlocuirea lucrurilor. un fel de comfortably numb, dar si aceasta amortire, cu sens, poarta pe umeri ranile arhetipale. totul e ca o urmare a dansului abisal-ritualic.
0
@ioana-petcuIP
Ioana Petcu
frate\'meu, n-am inteles bine chestia cu ironia. in fond cred ca toate textele astea cu personaje, dumnezei-personaje, apocalipse si lapte se incadreaza intr-o mare ironie (pesimista / sceptica, zi-i cum vrei) . sau intr-o mare confesiune sensibila despre ceea ce inseamna a scrie, in viziunea mea.
asa, artaud, mi-e atit de adinc, incit uneori nu-mi dau seama cind e prezent in textele mele, si pe urma, tu stii, am obsesiile astea cu descolacirea carnii de pe oase, care pentru mine echivaleaza cu acel \"teatru sarac\"(grotowski) sau cu acel \"teatru brutal\"(brook), un fel de a fi, pina la urma.
la final, ma mai gindesc, imi spuneam sa incerc sa fiu mai putin ascuns, mai putin ermetica si sa dau o cheiei precisa.

si inainte de toate, multam pentru semnul cu lumina.
0
@ioana-petcuIP
Ioana Petcu
ai punctat bine centrele textului: ritual / anumale / oniric. ceea ce am incercat, a fost sa realizez o intorsatura in textualismul asta obosit, si sa vad, eu ce-as mai putea spune dincolo de ceilalti. nu stiu cit e de nou, ce-am scos din \"putul gindirii\", dar daca v-am intrigat putin, tot e o misiune pe jumatate implinita, sfert, poftim, sa nu-mi dezmint toposul mimarii modestiei.

adina, draga, texturam texilofobiile (toate avind radacina \"text\")
0