text cu mîna dreaptă care se agită (femeie și bărbat trist

olga, da, cred ca se apropie acest cadru de unele formulari ale tale si asta te-a determinat sa-ti deschizi minuta aci. textele astea cu oblovna, mai nou cu jacques, cu vietatile care se amesteca si se transforma, nu stiu unde vor duce, dar toate cresc in mine, pina va exploda corpul meu :D. pentru ca am deschis o paranteza in titlu, o voi inchide aici, asa cum te-as inchide cu al tau comentariu in textul meu )

cred ca era mai bine daca puneai imaginile clasic, nu cu link. Accentuau anumite senzatii care se fragmenteaza cand stai sa dai clicuri pe linkuri.

...inteligent asamblată cu imaginile din spatele cuvintelor. N-aș zice că îl văd ca pe un poem erotic, ci mai degrabă ca pe o incursiune în propriile adâncuri ale ființei. Mi-a plăcut foarte mult finalul. E interesant să te gândești că după orice ușă deschisă, găsești mereu o alta. Am avut de multe ori ocazia să mă conving că ăsta e unul dintre misterele vieții. Îmi plac textele care mă îmbie la meditație. Te mai citesc.

nu, dan, eu sunt mai tainuta, n-am vrut sa dau \"mura\'n gura\" si nici sa pun imaginea in fata textului (mai ales ca-s trei). ma mai gindesc la formula asta, dar mie-mi place \"caché\".

mie imi place ca toata miscarea scenica din poem se contureaza
in jurul absorbtiei. Cred ca este un text suprarealist foarte reusit pentru ca, in afara contopirii acestor \"realitati\" complet diferite, el se justifica hihi ca si continuitate, ma refer la ideea din final.
Cred ca e un vis reusit, din punct de vedere creativ si suprarealist, dar sigur te face sa te trezesti transpirat si cu inima zburdand in piept.
Apoi eu nu sunt de acord cu inserarea imaginilor in texte fiindca atunci cand citesti un text, de ex. \" îmi îndepărtează plămînii își înfige trompa în coloana mea vertebrală\", imaginatia mea o ia razna si asta imi place, nu sa privesc o imagine care nu face decat sa ermetizeze sensul poeziei. Sa ma lase sa imi inchipui ce vreau, mai ales ca e vorba de un text suprarealist. E buna si ideea ta, de a oferi link`uri pentru imagini, dar daca ma
crezi nu am intrat pe niciun link fiindca am vrut sa citesc textul in sine, abia dupa din curiozitate probabil voi deschide.

in alta ordine de idei, placuta organizare a sentimentelor ai.

Da, îmi place titlul, ca un gest prietenesc, semnul cu mâna parafrazat.
Text e scris neapărat chiar dacă din trup mai rămâne decât mâna dreaptă (evident: m-am plimbat puțin cu gândul la mâna stângă a lui Arghezi, dar e altceva de la un anumit punct)
Text construit teatral, tinzând spre suprarealism, e foarte amestecat, chinezărit...artă poetică...
bunătate de text!

silvia, erosul este si el o adincire in sine, o cautare a fiintei. ma bucur ca te-ai aplecat aci

ioana, nici nu mi-a trecut prin capsor arghezi, mai mult aveam imaginea unei miine care urca si coboara cu repeziciune ca si cum ar vrea sa zboare. dar intertextul tau e cit se poate de ok, gindesc la toate nucleele semantice (topoi) care ne ramin in minte corelate de anumite obiecte/semne...

ionut, doamnele au avut intiietate, adevarul e ca si eu imi vizualizez bine textele. multam de observatia cu linkurile. (sper ca au mai ramas niste gogosi pentru mine:))

in subsolul acesta lumea-i explica poetului ce-a ajuns la ea, iar po(etul/eta) lasa de la el/ea cate ceva. eu vad cu oblovna-ti face trecerea interiorului tau in exteriorul prin care jacques se plimba ca printr-un labirint. mana aceea care se zbate sa zboare este precum pasarea Phoenix care zboara si pe dinlauntru si-n afara ta... (sper ca n-am exagerat cu neeuclidianul de tip autist). Tesatura fina a poemului vine din existenta a trei structuri compatibile din planul a trei fiinte...

Ioana dragă,
nu puteam să nu mă gândesc la Arghezi:\" mîna dreaptă care mi-a mai rămas\".
În \"Flori de mucigai\" fiecare text e un scenariu...
Mai pot face legături cu Vișniec(în poeme), cu Danilov...
cu drag,
i

ai devenit subtila in genul lui visniec din ultima carte

da, mircea, asa-i ce ma bucur ca s-a observat - e labirint acolo unde intra jacques

ioana si felix, v-ati vorbit, las ca stiu eu, de m-ati acoperit cu palaria lui Visniec

dragi-dragi

Jaques s-a trezit de ceva vreme si acum s-a pus pe batut meleagurile fiintei, mama ei de introspectie fara anestezie! Si ce sa vezi, cercuri concentrice! Nu pot sa spun ca e un final neasteptat, insa e bine asezat.

E buna ideea cu link-urile, zic eu. Dan Carlea isi sustine metoda, insa fiecare cu optiunea lui. Cele trei imagini imi plac.

Ne mai citim, ca-mi place,

Sper să nu intru la offtopic dar țin neapărat să te felicit pe pagina ta.

bogdane, asa-i totul fuge la centrul despre care eu nu stiu nimic (daca \"eu\" e cineva).

Maria, multumesc tare si bucura inima mea.

o proza la citeva etaje mai sus
de recitit

oblovna si-a pierdut mai tirziu un b....cred ca de bucurie , ptr ca este un lucru mare sa se nasca ea in asa personaj, in asa text si unde pui si j.....
asa da literatura!

Stii, de fapt nu ai de unde sa stii, am o prietena pe care o cheama anni si de fiecare data cind te vad aci in pagina mea, am senzatia ca te cunosc tare bine :) doar coincidente intre persona(j)e…
Oblovna mi-e draga sic red ca a si existat real, iar eu am figurat-o fara sa-mi dau seama. Oblovna e frintura de poveste care se infasoara pe mine.