Nocturnalii cu Layil

îmi îngheață mîinile ca o inimă se strînge pielea între riduri și pulsează sistolic azi nu am vreme să-mi așez capul în poala mamei mă- ngreunez sunt mai puțin liberă de la tălpi în sus răcoarea urcă în corp divin-undă laiyl-laiii-ly Stau - adie puțin. Nu se întunecă niciodată. Soarele-mi răzbește fața; mă strîmb ca o bătrînă, cînd el se strecoară veninos sub limba mea. Trece o femeie. Tristă. Suavă. Apoi mai trece o femeie tristă și suavă, încă una și încă una cu funde în cozile nisipii, o pană, mai multe pene, pînă cînd spațiul devine mult prea mic pentru atîta sensibilitate. Atunci fetele se îneacă unele cu altele. Temătoare, uimite, fericite. În mult soare. Prima femeie rămîne. Surîde altei femei suave, triste și încă uneia despletite, despre care știe că o vor îneca. Foarte curînd. Ziua e nesfîrșită la – lai – y mă descînt de dragoste bărbatul blond trece uneori deasupra- mi nu simte că mă dor-gri buzele de el nu vede că sunt numai carne desfăcută și înghețată cu o aripă mică înfiptă în gol